Sinteză legislativă şi jurisprudenţială Martie 2015 Partea a II-a

1. ORDINUL Preşedintelui A.N.R.E. nr. 12 din 4 martie 2015 privind aprobarea Regulamentului pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în sectorul energiei electrice - M. Of. Nr. 180 din data de 17 martie 2015.

Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei este abilitată să acorde, să modifice, să suspende sau să retragă autorizaţiile de înfiinţare şi licenţele din sectorul energiei electrice. Prezentul regulament stabileşte condiţiile privind acordarea, modificarea, suspendarea sau retragerea autorizaţiilor de înfiinţare şi licenţelor prevăzute de lege, precum şi condiţiile privind refuzul de acordare/modificare de autorizaţii de înfiinţare şi licenţe.

Autorizaţia de înfiinţare este acel act administrativ prin care se acordă unei persoane permisiunea de a realiza sau retehnologiza capacităţi energetice de producere a energiei electrice, emis de ANRE la solicitarea persoanei respective.

Licenţa este acel act administrativ prin care se acordă titularului permisiunea de a realiza exploatarea comercială a unor capacităţi energetice din sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare sau de a presta servicii participanţilor la piaţa de energie electrică, emis de ANRE la solicitarea unei persoane fizice/juridice române sau străine.

Regulamentul stabileşte procedura de solicitare şi acordare a autorizaţiilor şi licenţelor din domeniul energiei electrice, documentele şi condiţiile specifice care trebuie îndeplinite de către solicitanţi.

În caz de neîndeplinire de către titularul autorizaţiei de înfiinţare, respectiv al licenţei, a obligaţiilor sale legale prevăzute în legislaţia primară sau în cea secundară, precum şi în caz de nerespectare a condiţiilor asociate licenţei/autorizaţiei, constatate de ANRE din oficiu ori la sesizarea unor terţi sau la notificarea de către titular, ANRE poate decide suspendarea sau retragerea licenţei sau autorizaţiei.

Potrivit noului Regulament, cererea de prelungire a valabilităţii autorizaţiilor/licenţelor trebuie depusă cu cel puţin 60 de zile înainte de data expirării (spre deosebire de vechiul regulament care prevedea un termen de 30 de zile).

2. DECIZIA Curţii Constituţionale nr. 67 din 26 februarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor - M. Of. Nr. 185 din data de 18 martie 2015.

Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor. care au următorul conţinut: "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Curtea constată că, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 682/2002, legiuitorul a urmărit să instituie un sistem de măsuri pentru asigurarea protecţiei şi securităţii martorilor care denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni grave. În acest sens, pe lângă măsurile de includere a martorilor într-un program special de protecţie, legiuitorul a prevăzut şi o cauză de reducere a pedepsei instituită de textul legal criticat care constituie, la rândul său, un instrument eficient pentru combaterea infracţiunilor grave, prin determinarea persoanelor care deţin informaţii decisive cu privire la săvârşirea unei astfel de infracţiuni să furnizeze acele informaţii organelor judiciare.

Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate consacră posibilitatea reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege numai pentru martorul care la rândul său a comis o infracţiune gravă. Astfel, deşi contribuie la furnizarea unor informaţii esenţiale organelor judiciare, martorului îi este aplicat un tratament juridic diferit, respectiv nu beneficiază de reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege, pentru simplul motiv că nu a comis o infracţiune gravă.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în drepturi, consacrat în art. 16, alin. 1 din Constituţie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De asemenea, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi rational.

Raţiunea cauzei de reducere a limitelor pedepsei reglementată de norma supusă controlului de constituţionalitate este aceea de a institui un instrument eficient pentru combaterea infracţiunilor grave prin determinarea persoanelor care deţin informaţii decisive în acest sens de a le furniza organelor judiciare. Prin urmare, determinantă şi suficientă pentru acordarea beneficului reducerii limitelor pedepsei este acţiunea martorului de a denunţa şi facilita tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave, indiferent de natura şi gravitatea faptei penale comise de el însuşi. Altfel spus, atingerea obiectivului urmărit de legiuitor, respectiv acela de combatere a infracţiunilor grave ca urmare a denunţurilor şi informaţiilor furnizate de martori, se realizează şi în ipoteza în care martorul nu a comis o infracţiune gravă.

Drept urmare, diferenţa operată de norma supusă controlului de constituţionalitate între cele două categorii de martori, după cum aceştia au săvârşit sau nu o infracţiune gravă, nu se bazează pe un criteriu raţional şi nu justifică un tratament juridic diferenţiat, Curtea reţinând că cele două categorii de martori se află în situaţii juridice identice din perspectiva incidenţei normei supuse controlului de constituţionalitate.

Pe cale de consecinţă, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002 care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care nu a comis o infracţiune gravă este neconstituţională.

3. LEGEA nr. 50 din 19 martie 2015 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor - M. Of. Nr.  189 din data de 20 martie 2015.

4. HOTĂRÂREA nr. 184 din 18 martie 2015 privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 al Societăţii Comerciale de Transport cu Metroul Bucureşti "Metrorex" - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor - M. Of. Nr.  191 din data de 23 martie 2015.

5. ORDINUL nr. 16 din 18 martie 2015 pentru aprobarea PROCEDURII-CADRU din 18 martie 2015 privind obligaţia furnizorilor de energie electrică şi gaze naturale de soluţionare a plângerilor clienţilor finali - M. Of. Nr. 193  din data de 23 martie 2015.

Orice plângere adresată printr-o sesizare, reclamaţie, petiţie sau orice altă formă, definită ca exprimare a insatisfacţiei clienţilor finali, adresată furnizorilor de energie electrică şi gaze naturale, trebuie soluţionată conform noii proceduri-cadru, care stabileşte etapele privind preluarea, înregistrarea, analizarea, stabilirea măsurilor şi soluţionarea plângerilor referitoare la activitatea de furnizare din domeniul energiei electrice şi gazelor naturale.

Clienţii finali pot depune plângerea scrisă - formularul tip - la punctele unice de contact ale furnizorilor sau o pot transmite prin e-mail, fax, poştă sau prin intermediul formularului on-line. De asemenea, se poate face reclamaţie prin intermediul centrului de telefonie al furnizorului.

Furnizorul informează în scris clientul final cu privire la concluzia analizării plângerii, modul de soluţionare şi temeiul legal.

În funcţie de rezultatele analizării plângerii, furnizorul întreprinde următoarele acţiuni:

1.în situaţia în care plângerea este întemeiată (în favoarea clientului final), îşi însuşeşte concluzia analizării plângerii şi este obligat să repună clientul final în drepturi, conform prevederilor legale, inclusiv prin rambursarea şi/sau compensarea sumelor reale datorate, acolo unde este cazul;

2.în cazul în care plângerea este neîntemeiată (în defavoarea clientului final) sau nesoluţionabilă, întocmeşte răspuns clientului final în acest sens.

Concluzia analizării plângerii, modul de soluţionare a plângerilor şi măsurile stabilite sunt înscrise, de asemenea, în "Registrul unic de evidenţă a plângerilor clienţilor finali", cu menţionarea numărului şi datei la care s-a răspuns.

Soluţionarea extrajudiciară a litigiilor trebuie să permită soluţionarea corectă şi promptă a litigiilor în termen de 90 de zile, iar clienţilor nu le este afectat în niciun fel dreptul de a se adresa instanţelor de judecată.

În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin (până la data de 23.05.2015), furnizorii de energie electrică şi gaze naturale au obligaţia de a-şi armoniza propriile proceduri interne cu Procedura-cadru privind obligaţia furnizorilor de energie electrică şi gaze naturale de soluţionare a plângerilor clienţilor finali, precum şi de a face publice noile proceduri.

6. ORDINUL nr. 282 din 16 februarie 2015 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei, al ministrului finanţelor publice şi al viceprim-ministrului, ministrul administraţiei şi internelor, nr. 163/540/23/2009 - M. Of. Nr. 193 din data de 23 martie 2015.

Ordinul modifică termenul în care autoritatea publică locală trebuie să vireze sumele de bani alocate din bugetul de stat pentru finanţarea renovării blocurilor de locuinţe în contul contractorilor la maximum 5 zile de la intrarea banilor în contul bugetului local (în vechea prevedere sumele trebuiau virate în 3 zile).

7. ORDINUL preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice  nr. 82 din 9 martie 2015 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor - M. Of. Nr.  195 din data de 24 martie 2015.

Prezentul regulament-cadru stabileşte cadrul juridic unitar privind desfăşurarea serviciului de salubrizare, definind modalităţile şi condiţiile-cadru ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea serviciului de salubrizare, indicatorii de performanţă, condiţiile tehnice, raporturile dintre operator şi utilizator.

Toţi utilizatorii, persoane fizice sau juridice, de pe teritoriul localităţilor unde este organizat serviciul de salubrizare, au garantat dreptul de a beneficia de acest serviciu. Utilizatorii au drept de acces, fără discriminare, la informaţiile publice privind serviciul de salubrizare, la indicatorii de performanţă ai serviciului, la structura tarifară şi la clauzele contractuale.

Sunt stabilite regulile de colectare selectivă a deşeurilor, persoanele fizice şi juridice, producătoare de deşeuri municipale, fiind obligate să realizeze activitatea de colectare separată, conform sistemului de colectare stabilit la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, în condiţii salubre, în spaţii special amenajate şi asigurate de către autoritatea administraţiei publice locale/operatorul de salubrizare.

În vederea punerii în aplicare a prevederilor regulamentului, autorităţile publice locale au obligaţia de a adopta, în termen de 6 luni, regulamentul propriu al serviciului de salubrizare sau vor modifica regulamentele existente, în funcţie de particularităţile locale şi de interesele actuale şi de perspectivă ale comunităţii respective.

În ceea ce priveşte sancţiunile privind încălcarea prevederilor Regulamentului, legiuitorul a înţeles să lase la latitudinea autorităţii publice locale stabilirea contravenţiilor în domeniul serviciului de salubrizare pentru utilizatori, precum şi pentru operatori, cu specificarea acestora şi a cuantumului amenzilor aplicabile.

8. DECIZIA Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1 din 19 ianuarie 2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la posibilitatea instanţei de judecată învestite cu soluţionarea unei acţiuni în plata preţului de piaţă, întemeiată pe prevederile art. 50¹ din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de a acorda reclamantului, în lipsa unui capăt de cerere distinct, preţul actualizat plătit la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, în cazul în care constată ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare - M. Of. Nr. 197 din data de 25 martie 2015.

Prin recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la posibilitatea instanţei de judecată învestite cu soluţionarea unei acţiuni în plata preţului de piaţă, întemeiată pe prevederile art. 50¹ din Legea nr. 10/2001, de a acorda reclamantului, în lipsa unui capăt de cerere distinct, preţul actualizat plătit la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995.

Într-o opinie s-a apreciat că instanţa de judecată învestită cu soluţionarea unei acţiuni pentru plata preţului de piaţă, întemeiată pe art. 50¹ din Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu poate acorda reclamantului preţul actualizat plătit la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, în cazul în care constată ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 50 alin. 2 din Legea 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă prin acţiunea introductivă nu s-a formulat un capăt de cerere distinct în acest sens.

În cea de-a doua opinie s-a apreciat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 50 alin. 2 şi 50¹ alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea unei acţiuni în plata preţului de piaţă, întemeiată pe prevederile art. 50¹ alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, poate acorda părţii, chiar în lipsa unui capăt de cerere distinct, preţul actualizat plătit la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, în cazul în care constată ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte a decis că instanţa poate acorda reclamantului preţul actualizat plătit la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare numai în cazul în care s-a formulat un capăt de cerere distinct în acest sens.

Pentru a decide astfel instanţa supremă a reţinut că, în situaţia în care reclamantul a pretins numai restituirea preţului de piaţă (fără a formula şi un capăt de cerere distinct având ca obiect restituirea preţului actualizat), instanţa ar putea acorda preţul actualizat, doar nesocotind principiul disponibilităţii şi obiectul învestirii sale. Acordarea preţului actualizat, deşi reclamantul a solicitat preţul de piaţă, echivalează cu depăşirea obiectului cererii deduse judecăţii şi, prin urmare, cu încălcarea principiului disponibilităţii.

9. LEGEA nr. 53 din 24 martie 2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe - M. Of. Nr.  198 din data de 25 martie 2015.

Modificările legislative transpun în legislaţia internă prevederile Directivei 2011/77/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie 2011 de modificare a  Directivei2006/116/CE privind durata de protecţie a dreptului de autor şi a anumitor drepturi conexe.

A fost modificată durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi. Dacă în vechea reglementare durata de protecţie a acestor drepturi era de 50 de ani, noua reglementare stabileşte următoarele reguli: durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi este de 50 de ani de la data interpretării sau executării, cu următoarele excepţii: a) în cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 50 de ani de la prima publicare sau de la prima comunicare către public, în funcţie de care dintre aceste date este prima; b) în cazul în care fixarea executării pe o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 70 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, în funcţie de care dintre aceste date este prima.

De asemenea, au fost introduse noi prevederi cu privire la dreptul artistului interpret sau executant de a rezilia contractul prin care a cesionat unui producător de fonograme drepturile asupra fixării executării sale.

Astfel, contractual de cesiune poate fi reziliat din iniţiativa artistului interpret sau executant în cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a acesteia către public, producătorul fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vânzare într-o cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziţia publicului, prin cablu sau fără cablu, în aşa fel încât membrii publicului să aibă acces individual din locul şi momentul alese. Dreptul de reziliere a contractului de cesiune poate fi exercitat cu condiţia ca producătorul, în termen de un an de la notificarea de către artistul interpret sau executant a intenţiei sale de a rezilia contractul de cesiune să nu desfăşoare cele două activităţi de exploatare. 

Tot ca noutate este reglementată şi remuneraţia suplimentară anuală de care poate beneficia artistul interpret sau executant: în cazul în care contractul de cesiune prevede dreptul artistului interpret sau executant la o remuneraţie unică, acesta are dreptul de a primi de la producătorul de fonograme o remuneraţie suplimentară anuală pentru fiecare an întreg imediat următor celui de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, celui de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.

Dreptul de a obţine remuneraţia suplimentară anuală este gestionat de organismele de gestiune colectivă.

Artiştii interpreţi sau executanţi au dreptul de a solicita producătorului de fonograme orice informaţie necesară pentru asigurarea plăţii remuneraţiei suplimentare.

Art. 106 din legea nr. 8/1996 prevede că durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale producătorilor de fonograme este de 50 de ani de la data primei fixări. Ca noutate, prin modificarea art. 106 din lege se stabileşte că, dacă în decursul acestei perioade fonograma face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale, durata de protecţie a drepturilor este de 70 de ani de la data la care a avut loc prima dintre acestea.

10. LEGEA nr. 54 din 24 martie 2015 pentru completarea art. 73 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - M. Of. Nr.  198 din data de 25 martie 2015.

Prin noile prevederi se aduc modificări în ceea ce priveşte impozitarea veniturilor din activităţi agricole, în cazul producerii unor fenomene meteorologice nefavorabile. Astfel, în cazul în care s-au înregistrat pierderi ca urmare a unor fenomene meteorologice nefavorabile care pot fi asimilate dezastrelor naturale precum îngheţul, grindina, poleiul, inundaţiile, ploaia abundentă, seceta, precum şi a celor produse de animalele sălbatice, care afectează peste 30% din suprafeţele destinate producţiei agricole vegetale/animale deţinute, norma de venit se reduce proporţional cu pierderea respectivă.

Constatarea acestor pagube şi evaluarea pierderilor se va realiza de către o comisie numită prin ordin al prefectului, la cererea persoanelor fizice sau a asocierilor fără personalitate juridică.

11. DECIZIA  ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE nr. 6 din 16 februarie 2015 referitoare la recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului privind interpretarea dispoziţiilor art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, din punctul de vedere al semnăturii agentului constatator necesare legalităţii procesului-verbal de contravenţie, pentru contravenţiile sancţionate de Ordonanţa Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare - M. Of. Nr.  199 din data de 25 martie 2015.

Instanţa supremă a decis că procesele-verbale de contravenţie pentru lipsa rovinietei transmise persoanelor sancţionate contravenţional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

În interpretarea dispoziţiilor art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată² (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, Legea nr. 455/2001), din punctul de vedere al semnăturii agentului constatator necesare legalităţii procesului-verbal de contravenţie, în practica judiciară nu exista un punct de vedere unitar. Este vorba de contravenţiile acordate pentru lipsa rovinietei, contravenţii sancţionate de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.

În practica judiciară s-au conturat mai multe puncte de vedere: unele instanţe de judecată au decis că ipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în speţă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., atrage nulitatea procesului-verbal de contravenţie. Într-o altă orientare jurisprudenţială, instanţele au apreciat că existenţa semnăturii electronice a agentului constatator, iar nu a celei olografe, nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal de contravenţie.

Fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă reprezintă contravenţie potrivit art. 8 din O.G. nr. 15/2002, iar constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Procesul-verbal de constatare se poate încheia şi în lipsa contravenientului şi se comunică acestuia în termen de 30 de zile de la data constatării contravenţiei, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a aceleiaşi contravenţii. Aceste procese-verbale, comunicate persoanelor sancţionate contravenţional, potrivit dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin poştă, cu aviz de primire sau prin afişare la domiciliul sau la sediul acestora, nu cuprind semnătura olografă a agentului constatator, ci doar menţiunea că documentele au fost generate şi semnate electronic, în baza prevederilor Legii nr. 455/2001 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.259/2001, prin folosirea semnăturii electronice extinse, bazată pe un certificat calificat.

Conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie.

Foarte important este elementul de diferenţiere a actului juridic în formă electronică de actul juridic în formă scrisă, diferenţiere ce este dată de modul diferit de acces la manifestarea de voinţă. Aşadar, un act juridic, înţeles atât ca negotium, cât şi ca instrumentum, poate să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronica doar atunci când manifestarea de voinţă a celui de la care actul emană îmbracă forma electronică şi, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii în aceeaşi formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic. Această specificitate distinge înscrisurile electronice de înscrisurile "clasice", pe suport hârtie. În situaţia în care manifestarea de voinţă a emitentului actului ajunge la destinatarul său pe suport hârtie, înscrisul astfel transmis nu mai este în formă electronică. Semnătura electronică nu se poate ataşa decât unui înscris în formă electronică. Ca atare, ea nu poate fi aplicată pe un înscris aflat pe suport hârtie.

În concluzie, instanţa supremă a decis că sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator procesele-verbale transmise persoanelor sancţionate contravenţional pe suport hârtie, pentru lipsa rovinietei.

12. LEGEA nr. 56 din 25 martie 2015 pentru completarea art. 24 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor - M. Of. Nr. 202 din data de 26 martie 2015.

Prin noua reglementare se acordă dreptul de a efectua paza transporturilor produselor cu caracter special (arme, muniţii, tehnică de luptă, materii explozive, stupefiante, substanţe toxice, materiale nucleare sau alte materii radioactive ori alte materii sau substanţe periculoase) armurierilor autorizaţi, cu mijloace de transport anume destinate şi personal propriu de pază, atestat şi înarmat cu arme de foc letale, doar în cazurile în care se transportă maximum 25 de arme sau 30.000 de cartuşe.

În celelalte cazuri transportul produselor cu caracter special se efectuează cu mijloace de transport anume destinate şi paza se asigură cu efective de jandarmi, cu excepţia celor organizate şi executate cu efective ale Ministerului Apărării Naţionale.

13. LEGEA nr. 57 din 25 martie 2015 pentru modificarea şi completarea art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă - M. Of. Nr. 202 din data de 26 martie 2015.

Prin modificările legislative, comercianţii sunt obligaţi să amenajeze standuri sau rafturi speciale în care să sorteze şi să expună produsele aflate la comercializare cu preţ redus/oferte promoţionale, cu 3 zile înainte de expirarea datei durabilităţii minimale/datei-limită de consum aferente produselor alimentare sau a termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate aferente produselor nealimentare. De asemenea, aceste produse trebuie delimitate vizibil, cu informarea corectă, completă şi precisă a consumatorilor.

Nerespectarea acestor prevederi este considerată practică comercială incorectă şi se sancţionează contravenţional conform prevederilor art. 15 Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, cu amendă de la 5.000 lei la 100.000 lei, pentru practicile comerciale înşelătoare.

De asemenea, a fost eliminată prevederea potrivit careia „preţul redus trebuie să fie inferior preţului de referinţă”, ca text considerat inutil. Prin urmare, regula de fixare a preţurilor pentru vânzările cu preţ redus prevăzute in OG 99/2000 - atunci când consumatorii sunt anunţaţi despre o reducere de preţuri care comportă o comparaţie exprimată în cifre - este urmatoarea: „Orice comerciant care anunţă o reducere de preţ trebuie să o raporteze la preţul de referinţă practicat în acelaşi spaţiu de vânzare pentru produse sau servicii identice. Preţul de referinţă reprezintă cel mai scăzut preţ practicat în acelaşi spaţiu de vânzare în perioada ultimelor 30 de zile, înainte de data aplicării preţului redus.” (art. 33 alin. 1 lit. a din OG 99/2000). Chiar dacă a fost eliminat acest text, este evident că rămâne în continuare valabilă regula “preţul redus trebuie să fie inferior preţului de referinţă”.

14. ORDINUL preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 99 din 12 martie 2015 privind stabilirea taxei de autorizare percepute de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor - M. Of. Nr. 203 din data de 26 martie 2015.

Potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 190 din 9 noiembrie 2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, persoanele fizice sau juridice pot efectua operaţiuni cu metale şi pietre preţioase numai în baza autorizaţiei eliberate de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, pe perioadă nedeterminată, vizată anual de către aceasta. Operaţiunile care trebuie autorizate sunt prevăzute în atr. 2, alin.1, pct. 2 din O.U.G. nr. 190/2000 şi se referă la producerea şi prelucrarea, comercializarea, introducerea şi scoaterea din ţară, transportul şi păstrarea în depozit a metalelor şi pietrelor preţioase.

Prezentul ordin stabileşte taxa de autorizare pentru desfăşurarea de operaţiuni cu metale şi pietre preţioase în cuantum de 621 lei pentru fiecare operaţiunie în parte. Taxa de viză anuală reprezintă 25% din valoarea taxei de autorizare în vigoare la data vizării, pentru fiecare operaţiune autorizată.

Pentru a se aplica viza anuală, persoanele fizice şi juridice solicitante trebuie să prezinte, la sediul Direcţiei metale preţioase, pietre preţioase următoarele documente: autorizaţia pentru efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase şi pietre preţioase în original; declaraţie pe propria răspundere că sunt menţinute toate condiţiile care au stat la baza acordării autorizaţiei pentru efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase şi pietre preţioase; dovada achitării taxelor de viză.

15. ORDINUL nr. 505 din 25 martie 2015 privind aprobarea tarifelor la călătoria cu metroul - M. Of. Nr. 206 din data de 28 martie 2015.

Începând cu data de 28 martie 2015, Metrorex a scumpit tarifele la călătoria cu metorul astfel: preţul cartelei pentru două călătorii a crescut de la 4 la 5 lei, cartela cu 10 călătorii de la 15 lei la 20 de lei. Pentru un abonament lunar nelimitat, pasagerii vor plăti 70 lei, faţă de 60 lei ca până acum. Şi preţul unui abonament săptămânal cu număr nelimitat de călătorii creşte de la 20 lei la 25 lei, cel al unui abonament de o zi este majorat de la 6 lei la 8 lei, iar abonamentul de 62 călătorii a fost eliminat.

16. HOTĂRÂREA nr. 2 din 20 martie 2015 privind aprobarea "Standardelor de evaluare - ANEVAR" obligatorii pentru desfăşurarea activităţii de evaluare - M. Of. Nr. 208 din data de 30 martie 2015.

17. ORDINUL nr. 609 din 25 martie 2015 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional - M. Of. Nr. 209 din data de 30 martie 2015.

Programul de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto, cunoscut sub denumirea de “Programul Rabla”, prin care sunt oferite prime pentru cumpărarea de autoturisme noi în schimbul casării celor vechi, aduce pentru anul 2015, comparativ cu anii precedenţi, o serie de noutăţi.

În primul rând, s-a mărit numărul de tichete electornice alocate de executiv de la 17.000 la 25.000, din care 20.000 pentru persoane fizice şi 5.000 pentru persoanele juridice. Valoarea tichetului a rămas neschimbată, respective 6.500 de lei, în schimb au fost majorate substantial bonusurile suplimentare. Astfel, conform art. 6, alin. 1, sunt prevăzute trei ecobonusuri, cu precizarea că pot fi cumulate cel mult două astfel de ecobonusuri: a)un ecobonus în valoare de 750 lei la achiziţionarea unui autovehicul nou al cărui motor generează o cantitate de emisii de CO₂ mai mică de 100 g/km, în regim de funcţionare mixt, potrivit menţiunilor înscrise în certificatul de conformitate al autovehiculului nou; b) un ecobonus în valoare de 1.500 lei la achiziţionarea unui autovehicul nou cu sistem de propulsie hibrid; c)un ecobonus în valoare de 2.500 lei la achiziţionarea unui autovehicul nou electric hibrid.

Autovehiculele uzate care pot fi casate în cadrul programului sunt autoturismele,autoutilitarele usoare şi autospecialele/autospecializatele uşoare înmatriculate în România care au o vechime de cel puţin opt ani de la anul fabricaţiei.

A fost menţinută posibilitatea cedării dreptului de a beneficia de prima de casare la achiziţionarea unui autovehicul nou în favoarea unei alte persoane fizice. Dacă prima de casare este transmisibilă, ecobonusul nu se acordă dacă maşina nouă nu este cumparată de aceeaşi persoană care casează maşina veche. Astfel, proprietarul maşinii casate poate opta pentru cedarea tichetului electronic unei alte persoane, care doreşte să işi cumpere o maşină nouă, însă persoana respectivă nu va beneficia şi de eco-bonusuri, chiar dacă achiziţionează o maşină care respectă condiţiile pentru acordarea acestora.  

Ghidul cuprinde condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească şi documentele care trebuie depuse de proprietarii de autovehicule vechi în vederea aprobării dosarului de către Administraţia Fondului pentru Mediu.

Programul a debutat la data de 1 aprilie 2015, iar producătorii, importatorii şi distribuitorii au avut ca termen data de 10 aprilie pentru depunerea dosarelor.

18. LEGEA nr. 59 din 26 martie 2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 81/2000 privind certificarea încadrării vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi în categoria de folosinţă conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodică – M. Of. Nr. 214 din 31 martie 2015.

Conform noii reglementării, inspecţia tehnică periodică la autovehiculele utilizate pentru învăţarea conducerii auto trebuie efectuată la un an, în vechea reglementare termenul fiind de 6 luni. Totuşi, se menţine termenul de 6 luni la care se va efectua inspecţia tehnică periodică în cazul autovehiculelor utilizate pentru învăţarea conducerii auto care au, în afara locului conducătorului, mai mult de 8 locuri pe scaune.

19. HOTĂRÂREA nr. 25 din 31 martie 2015 privind modificarea art. 173 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005 – M. Of. Nr. 217 din 31 martie 2015.

În vechea reglementare, art. 173 prevedea faptul că Senatul hotăra asupra cererii de ridicare a imunităţii parlamentare a unui senator cu votul secret al majorităţii membrilor săi.

Potrivit noii reglementări, art. 173 prevede: „Senatul hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii senatorilor prezenţi”.

În acest mod aceste prevederi au fost puse în acord cu prevederile art. 76 din Constituţia României, care statuează în alin. 2 că legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.

Red. Cj. M.S.B./21.04.2015