Referitor
la: Legea nr. 72/2013 privind
măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a
unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi
între aceştia şi autorităţi contractante
În data de 05.04.2013 a intrat
în vigoare Legea nr. 72/2013 cu privire la măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea
obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi
contractante şi se aplică doar contractelor încheiate după intrarea în vigoare
a acestei legi, cu excepţia normelor care stabilesc sancţiunile pentru clauzele
abuzive.
Dispoziţiile
din această lege specială se completează cu dispoziţiile Noului Cod de
Procedură Civilă care reglementează procedura
Ordonanţei de plată de drept comun în art. 1017 – 1024 NCPC.
Regulile
stabilite în relaţiile dintre profesionişti şi dintre profesionişti
şi autorităţile contractante, care
diferă de cele prevăzute în procedura generală din NCPC sunt următoarele:
1.
Obiectul
contractelor care reprezintă temei pentru accesarea acestei proceduri derogatorii
trebuie să fie furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii,
inclusiv proiectarea şi execuţia lucrărilor publice, a clădirilor şi a
lucrărilor de construcţii civile, spre
deosebire de Procedura ordonanţei de plată de drept comun.
2.
Nu sunt
incluse în sfera de aplicare a procedurii speciale creanţele care fac obiectul
unui mandat ad-hoc, spre deosebire de Procedura ordonanţei de plată de drept
comun care nu prevede această excepţie.
3.
Art. 3
din lege, prin care este abrogat art. 1017 alin. 2) punctele 1 şi 2, stabileşte
faptul că în contractele încheiate între profesionişti, dacă termenul de plată
nu este prevăzut în contract, dobânda penalizatoare curge de la următoarele termene:
a) după
30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii
sau a oricărei altei asemenea cereri echivalente de plată;
b) dacă data primirii facturii ori a unei cereri
echivalente de plată este incertă sau anterioară primirii bunurilor sau
prestării serviciilor, după 30 de zile
calendaristice de la recepţia mărfurilor sau prestarea serviciilor;
4.
Nivelul
dobânzii legale penalizatoare, în
cazul contractelor încheiate între profesionişti în care aceştia nu au stabilit
nivelul ei, conform Legii nr. 72 din 2013, se va calcula potrivit art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011
privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti,
precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar,
la nivelul ratei
dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale.
5.
Art. 7
din Legea nr. 72 din 2013 reglementează termenul
contractul de plată pentru care stabileşte următoarele reguli speciale în
cazul contractelor încheiate între profesionişti:
-
termenul de plată nu poate fi mai mare de 60 de
zile calendaristice. Prin excepţie, părţile pot
stipula în contract un termen de plată mai mare, sub rezerva ca această clauză
să nu fie abuzivă;
-
părţile
pot conveni efectuarea plăţii în mod eşalonat;
-
părţile
nu pot conveni cu privire la data emiterii/primirii facturii; orice clauză prin care se stipulează un
termen de emitere/primire a facturii este lovită de nulitate absolută.
Procedura
Ordonanţei de plată de drept comun nu prevede reguli cu privire la termenul de
plată pe care îl pot satbili părţile.
6.
Art. 10
din Legea nr. 72 din 2013 a introdus noţiunea de daune – interese minimale care reprezintă echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 40 de euro şi care nu
este prevăzută în cadrul procedurii Ordonanţei de plată de drept comun.
Creditorul are dreptul de a solicita deitorului această sumă în cazul în care
acesta întârzie efectuarea plăţii.
7.
În
capitolul V din Legea nr. 72 din 2013 sunt reglementate noţiunile de clauză abuzivă şi practică abuzivă în contractele
încheiate între profesionişti şi între profesionişti şi autorităţi
contractante, noţiune care nu este analizată în cadrul procedurii Ordonanţei de
plată de drept comun.
Astfel, practica
sau clauza contractuală prin care se stabileşte în mod vădit inechitabil, în
raport cu creditorul, termenul de plată,
nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor-interese suplimentare
este considerată abuzivă.
Natura
abuzivă a unei clauze este stabilită de instanţa de judecată în baza
criteriilor satbilite la art. 13 din Legea nr. 72 din 2013, însă există şi
următoarele clauze calificate de lege ca
fiind abuzive, conform art. 14 din Legea nr. 72 din 2013:
a) clauza care exclude posibilitatea aplicării de dobânzi penalizatoare sau care
stabileşte dobânzi penalizatoare inferioare dobânzii legale penalizatoare;
b) clauza care fixează o obligaţie de punere în întârziere pentru a opera curgerea
dobânzilor;
c) clauza care prevede un termen mai mare de la care creanţa produce dobânzi decât
cel prevăzut la art. art. 3 alin. 3) sau, după caz, la art. 6 şi art. 7 alin.
1);
d) clauza care fixează, în contractele dintre profesionişti şi autorităţi
contractante, un termen de plată mai mare decât cel prevăzut la art. 7
alin. (1);
e) clauza care elimină posibilitatea plăţii de daune-interese suplimentare;
f) clauza care stabileşte un termen pentru emiterea/primirea facturii.
Clauzele
abuzive sunt lovite de nulitate absolută,
iar răspunderea patrimonială pentru prejudiciile
cauzate de clauzele şi practicile abuzive este atrasă potrivit prevederilor
Legii nr.
287/2009.
StudioLegal/16.05.2013