Procedura de aplicare a O.U.G. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale

La data de 23.11.2015 a intrat în vigoare și procedura de aplicare a “ordonanței privind amnistia” (O.U.G. 442015) - așa cum am promis, revenim cu detalii.

Procedura se aplică pentru obligaţiile de plată administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, precum şi pentru cele stabilite de alte direcţii de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi care, potrivit legii, se transmit spre recuperare Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Modul de aplicare a procedurii:

1.            Pentru contribuabilii care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal facilităţile prevăzute de ordonanţa de urgenţă se acordă atât pentru obligaţiile de plată datorate de aceştia, cât şi pentru cele ale sediilor sale secundare şi se analizează raportat la totalul obligaţiilor contribuabilului şi a sediilor sale secundare.

2.            Contribuabilii fără domiciliu fiscal în România care au obligaţii de plată neachitate la termen pot beneficia de facilităţile fiscale prevăzute de ordonanţa de urgenţă. În acest caz se aplică în mod corespunzător prevederile art. 18 din Codul de procedură fiscală care reglementează modul în care contribuabilul este reprezentat de un împuternicit în raport cu organele fiscale.

Prin obligaţii de plată administrate de ANAF se înţelege inclusiv:

- drepturile vamale transmise organului fiscal competent de autoritatea vamală, în vederea recuperării;

- creanţele bugetare transmise acesteia, spre recuperare, potrivit legii, de către Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii - S.A. - I.F.N.

Obiectul facilităţilor fiscale:

1) Organul fiscal competent acordă următoarele facilităţi fiscale:

a) amânarea la plată a obligaţiilor de plată accesorii, până la data soluţionării cererii de anulare a accesoriilor sau, în cazul în care nu se depune cererea de anulare a accesoriilor, până la data de 30 iunie 2016 inclusiv, pentru contribuabilii care notifică organul fiscal competent;

Procedura:

Contribuabilii vor depune la registratura organului fiscal competent sau prin comunicarea prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, o notificare. Notificarea se soluţionează în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia, de către organul fiscal competent, prin emiterea unei decizii de amânare la plată a obligaţiilor de plată accesorii.

Notificarea va cuprinde cel puţin următoarele elemente:

- datele de identificare a contribuabilului: denumirea/numele şi prenumele acestuia, a/ale reprezentantului legal/ reprezentantului fiscal/împuternicitului, dacă este cazul, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscală, numărul de telefon/fax al acestora, adresa de e-mail, inclusiv datele de identificare pentru sediile secundare înregistrate fiscal, potrivit legii;

- obiectul notificării, respectiv intenţia de a beneficia de anularea obligaţiilor de plată accesorii;

- data şi semnătura contribuabilului/reprezentantului legal/reprezentantului fiscal/împuternicitului.

În baza notificării, organul fiscal competent emite şi comunică:

- contribuabilului - decizia de amânare la plată a obligaţiilor de plată accesorii;

- instituţiilor de credit la care debitorul are deschise conturile bancare şi/sau terţilor popriţi care deţin/datorează sume de bani debitorului - adresa de sistare temporară, totală sau parţială, a executării silite prin poprire.

În situaţia în care contribuabilul nu depune cererea de anulare a accesoriilor până la data de 30 iunie 2016, organul fiscal competent emite şi comunică decizia de pierdere a valabilităţii amânării la plată a obligaţiilor de plată accesorii.

b) anularea obligaţiilor de plată accesorii.

Procedura:

Anularea obligaţiilor de plată accesorii se solicită de către contribuabili în baza unei cereri de anulare a accesoriilor depuse la registratura organului fiscal competent sau comunicate prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fără anexarea altor înscrisuri. Cererea poate fi depusă după îndeplinirea condiţiilor de acordare a anulării, astfel cum acestea sunt prevăzute de ordonanţa de urgenţă.

În termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de anulare a accesoriilor organul fiscal competent emite decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii, datorate până la data stingerii obligaţiilor de plată principale aferente.

Cererea de anulare a accesoriilor cuprinde următoarele:

- datele de identificare a contribuabilului: denumirea/numele şi prenumele acestuia, a/ale reprezentantului legal/ reprezentantului fiscal/împuternicitului, dacă este cazul, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscală, numărul de telefon/fax al acestora, adresa de e-mail, inclusiv datele de identificare pentru sediile secundare înregistrate fiscal, potrivit legii;

- obiectul cererii, respectiv anularea obligaţiilor de plată accesorii;

- elementele prevăzute la art. 2 alin. (6), în cazul accesoriilor aferente taxei pe valoarea adăugată înscrise în rândurile de regularizare;

- data şi semnătura contribuabilului/reprezentantului legal/reprezentantului fiscal/împuternicitului.

Pentru a beneficia de facilităţile prevăzute de ordonanţa de urgenţă, contribuabilul poate depune fie o singură cerere pentru toate facilităţile, fie câte o cerere pentru fiecare facilitate.

În baza cererii de anulare a accesoriilor, organul fiscal competent analizează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă şi emite decizia de anulare a obligaţiilor de plată accesorii sau decizia de respingere a cererii de anulare a accesoriilor, după caz.

2) Categoriile de obligaţii de plată accesorii care, potrivit legii, pot face obiectul facilităţilor fiscale prevăzute mai sus sunt următoarele:

- penalităţile de întârziere;

- o cotă de 54,2% din dobânzi;

- o cotă de 77,1% din majorările de întârziere datorate de contribuabili până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură fiscală.

3) Obligaţiile de plată accesorii prevăzute la punctul 2) de mai sus sunt aferente:

- obligaţiilor de plată principale restante la 30 septembrie 2015 inclusiv;

- obligaţiilor de plată principale declarate suplimentar de contribuabil prin declaraţie rectificativă prin care se corectează obligaţiile fiscale principale cu scadenţe anterioare datei de 30 septembrie 2015 inclusiv; sunt aplicabile şi obligaţiilor de plată reprezentând taxa pe valoarea adăugată cu scadenţe anterioare datei de 30 septembrie 2015 şi care rezultă din înscrierea în rândurile de regularizări din decontul de TVA a taxei colectate prin care se corectează taxa pe valoarea adăugată cu scadenţe anterioare datei de 30 septembrie 2015 inclusiv.

- obligaţiilor de plată principale cu termene de plată până la 30 septembrie 2015 inclusiv şi stinse până la această dată;

- obligaţiilor de plată principale cuprinse în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale în derulare la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.

Pentru detalii și pentru asistență juridică și reprezentare în aceste proceduri, ne puteți contacta la office@studiolegal.ro sau la 0744632262/0751308185, date de contact pe care le regăsiți și pe www.studiolegal.ro.

Red. StudioLegal/av. ID/07.12.2015

Codul fiscal în 2016: Impozitul pe clădiri și pe terenuri.

1. Impozitul pe clădiri şi taxa pe clădiri (art. 455 – art. 462 C.fiscal) se modifică, conform Codului fiscal ce va intra în vigoare de la 01.01.2016, atât din punctul de vedere al cotelor de impozitare, cât și din punctul de vedere al modului de stabilire a valorilor impozabile.

Tot codul fiscal prevede că, orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire (art. 455 alin. 1 C.fiscal).

Taxa pe clădire (art. 455 alin. 2 C.fiscal) se aplică pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, oricăror entităţi, altele decât cele de drept public și reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri.

Impozitul pe clădiri, precum şi taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.

În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.

Cazurile de scutire/reducere de plată a impozitului/taxei pe clădiri sunt prevăzute la art. 456 din Codul fiscal și se aplică începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care persoana depune documentele justificative.

În cazul sediilor de societăți din apartamente, contribuabilul este cel care va încadra clădirea în categoria rezidențială, nerezidențială sau mixtă.

Conform art. 453 Cod fiscal:

lit. d) clădire cu destinaţie mixtă - clădire folosită atât în scop rezidenţial, cât şi nerezidenţial;

lit. e)clădire nerezidenţială - orice clădire care nu este rezidenţială;

lit. f)clădire rezidenţială - construcţie alcătuită din una sau mai multe camere folosite pentru locuit, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, care satisface cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii;

Această clasificare a clădirilor făcută de părți prin contractul de închiriere sau cel de comodat va reprezenta elementul principal care va sta la baza deciziei de încadrare într-una dintre cele trei categorii.

1.1. Stabilirea valorii impozabile ale clădirilor:

Valorile clădirilor nerezidențiale aparținând persoanelor fizice precum și valorile impozabile ale clădirilor, atât rezidențiale cât și nerezidențiale, aparținând persoanelor juridice, vor fi puse la dispoziția autorităților locale de către contribuabili printr-un raport de evaluare pentru toate clădirile deținute de către contribuabil în raza administrativ teritorială a autorității locale respective.

1.1.1. Valoarea impozabilă a clădirii rezidenţiale aflată în proprietatea persoanelor fizice, exprimată în lei, se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/m², din tabelul următor:

	Valoarea impozabilă - lei/m2-
Tipul clădirii	Cu instalaţii de apă, canalizare, electrice şi încălzire (condiţii cumulative)	Fără instalaţii de apă, canalizare, electrice sau încălzire
A. Clădire cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic	1.000	600
B. Clădire cu pereţii exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic	300	200
C. Clădire-anexă cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic	200	175
D. Clădire-anexă cu pereţii exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic	125	75
E. În cazul contribuabilului care deţine la aceeaşi adresă încăperi amplasate la subsol, demisol şi/sau la mansardă, utilizate ca locuinţă, în oricare dintre tipurile de clădiri prevăzute la lit. A-D	75% din suma care s-ar aplica clădirii	75% din suma care s-ar aplica clădirii
F. În cazul contribuabilului care deţine la aceeaşi adresă încăperi amplasate la subsol, la demisol şi/sau la mansardă, utilizate în alte scopuri decât cel de locuinţă, în oricare dintre tipurile de clădiri prevăzute la lit. A-D	50% din suma care s-ar aplica clădirii	50% din suma care s-ar aplica clădirii

Valoarea impozabilă a clădirii rezidențiale aflată în proprietatea persoanelor fizice se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea valorii determinate mai sus cu coeficientul de corecţie corespunzător, prevăzut în tabelul următor:

Zona în cadrul localităţii	Rangul localităţii
	0	I	II	III	IV	V
A	2,60	2,50	2,40	2,30	1,10	1,05
B	2,50	2,40	2,30	2,20	1,05	1,00
C	2,40	2,30	2,20	2,10	1,00	0,95
D	2,30	2,20	2,10	2,00	0,95	0,90

În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente, coeficientul de corecţie prevăzut la alin. (6) se reduce cu 0,10.

Reduceri ale valorii impozabile a clădirii se fac în funcţie de anul terminării acesteia, după cum urmează:

a)cu 50%, pentru clădirea care are o vechime de peste 100 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;

b)cu 30%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 50 de ani şi 100 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;

c)cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.

1.1.2. În cazul clădirilor neredizențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice și dacă valoarea clădirii nu poate fi calculată conform art. 458 alin. 1 C. fiscal[1], impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457, așa cum am arătat mai sus.

1.1.3. Valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul/taxa şi poate fi:

a)ultima valoare impozabilă înregistrată în evidenţele organului fiscal;

b)valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;

c)valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior;

d)valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în cursul anului fiscal anterior;

e)în cazul clădirilor care sunt finanţate în baza unui contract de leasing financiar, valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;

f)în cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, valoarea înscrisă în contabilitatea proprietarului clădirii şi comunicată concesionarului, locatarului, titularului dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz.

Valoarea impozabilă a clădirii se actualizează o dată la 3 ani pe baza unui raport de evaluare a clădirii întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării.

Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul clădirilor care aparţin persoanelor faţă de care a fost pronunţată o hotărâre definitivă de declanşare a procedurii falimentului.

Caz special de cotă diferită a impozitului: în cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a clădirii în ultimii 3 ani anteriori anului de referinţă, cota impozitului/taxei pe clădiri este 5%.

Autoritățile locale pot verifica rapoartele de evaluare numai prin intermediul unui evaluator autorizat care deține specializarea “Verificarea evaluărilor” (VE-EPI) care este angajat sau colaborator al autorității locale respective.

Cota impozitului/taxei pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti, indiferent de proprietar.

1.2. Impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice.

1.2.1. Impozitul pe clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice (art. 457 C.fiscal).

Pentru clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08%-0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii.

Cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

1.2.2. Impozitul pe clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice (art. 458 C.fiscal).

Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3% asupra valorii care poate fi:

a)valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă;

b)valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă;

c)valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă.

Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, utilizate pentru activităţi din domeniul agricol, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.

În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform criteriilor de mai sus, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457.

1.2.3. Impozitul pe clădirile cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice (art. 459 C.fiscal):

În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform art. 457 cu impozitul determinat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, conform art. 458 Cod fiscal.

În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457.

Dacă suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial nu pot fi evidenţiate distinct, se aplică următoarele reguli:

a)în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457;

b)în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfăşoară activitatea economică, iar cheltuielile cu utilităţile sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfăşoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează conform prevederilor art. 458.

1.3. Impozitul pe clădirile proprietatea persoanei juridice:

1.3.1. Impozitul pe clădirile rezidențiale proprietatea persoanei juridice:

Art. 460 C.fiscal reglemetează calculul impozitului/taxei pe clădirile deţinute de persoanele juridice astfel, pentru clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii.

1.3.2. Impozitul pe clădirile nerezidențiale proprietatea persoanei juridice:

Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% - 1,3%, inclusiv, asupra valorii impozabile a clădirii.

Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, utilizate pentru activităţi din domeniul agricol, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.

1.3.3. Impozitul pe clădirile cu destinație mixtă proprietatea persoanei juridice:

În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor juridice, impozitul se determină prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial, cu impozitul calculat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, conform celor mai sus arătate.

2. Impozitul pe teren şi taxa pe teren (cap. 3 Cod fiscal):

2.1. Reguli generale:

Art. 463 din Codul fiscal reglementează regulile generale în materie, atfel:

- orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.

- pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ- teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, se stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, în condiţii similare impozitului pe teren.

- impozitul pe teren, precum şi taxa pe teren se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasat terenul. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe teren se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul. Taxa pe teren se plăteşte proporţional cu perioada pentru care este constituit dreptul de concesionare, închiriere, administrare ori folosinţă. Pe perioada în care pentru un teren se plăteşte taxa pe teren, nu se datorează impozitul pe teren.

- în cazul terenului care este deţinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.

Scutirile și reducerile la impozitul/taxa pe teren sunt reglementate la art. 464 C.fiscal.

2.2. Art. 465 Cod fiscal reglementează calculul impozitului/taxei pe teren conform principiului conform căruia: impozitul/taxa pe teren se stabileşte luând în calcul suprafaţa terenului, rangul localităţii în care este amplasat terenul, zona şi categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.

2.2.1. În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosinţă terenuri cu construcţii, precum şi terenul înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii în suprafaţă de până la 400 m², inclusiv, impozitul/taxa pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:

Zona în cadrul localităţii	Nivelurile impozitului/taxei, pe ranguri de localităţi - lei/ha -
	0	I	II	III	IV	V
A	8282-20706	6878-17194	6042-15106	5236-13090	711-1788	569-1422
B	6878-17194	5199-12998	4215-10538	3558-8894	569-1422	427-1068
C	5199-12998	3558-8894	2668-6670	1690-4226	427-1068	284-710
D	3558-8894	1690-4226	1410-3526	984-2439	278-696	142-356

În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, pentru suprafaţa care depăşeşte 400 m², impozitul/taxa pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută la alin. (4), iar acest rezultat se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut la alin. (5).

Art. 465 alin. (4) C.fiscal:

Pentru stabilirea impozitului/taxei pe teren, potrivit celor de mai sus, se folosesc sumele din tabelul următor, exprimate în lei pe hectar:

Nr. crt.	Zona Categoria de folosinţă	A	B	C	D
1	Teren arabil	28	21	19	15
2	Păşune	21	19	15	13
3	Fâneaţă	21	19	15	13
4	Vie	46	35	28	19
5	Livadă	53	46	35	28
6	Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră	28	21	19	15
7	Teren cu ape	15	13	8	0
8	Drumuri şi căi ferate	0	0	0	0
9	Teren neproductiv	0	0	0	0

Art. 465 alin. (5) C.fiscal:

Suma stabilită conform alin. (4) se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut în următorul tabel.

Rangul localităţii	Coeficientul de corecţie
0	8,00
I	5,00
II	4,00
III	3,00
IV	1,10
V	1,00

2.2.2. În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul/taxa pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel, înmulţită cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut mai sus:

Nr. crt.	Categoria de folosinţă	Impozit (lei)
1	Teren cu construcţii	22-31
2	Teren arabil	42-50
3	Păşune	20-28
4	Fâneaţă	20-28
5	Vie pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 5.1	48-55
5.1	Vie până la intrarea pe rod	0
6	Livadă pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 6.1	48-56
6.1	Livadă până la intrarea pe rod	0
7	Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră, cu excepţia celui prevăzut la nr. crt. 7.1	8-16
7.1	Pădure în vârstă de până la 20 de ani şi pădure cu rol de protecţie	0
8	Teren cu apă, altul decât cel cu amenajări piscicole	1-6
8.1	Teren cu amenajări piscicole	26-34
9	Drumuri şi căi ferate	0
10	Teren neproductiv	0

Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi schimbarea categoriei de folosinţă se pot face numai pe bază de documente, anexate la declaraţia făcută sub semnătura proprie a capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei. Procedura de înregistrare şi categoriile de documente se vor stabili prin norme metodologice.

Nivelul impozitului pe teren se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Pentru orice detalii, vă stăm la dispoziție www.studiolegal.ro.

Red. StudioLegal/Av. BRC/09.12.2015

---

[1] Art. 458 alin. 1 C.fiscal:

a) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă;

b)valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă;

c)valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă.