joi, 10 septembrie 2015

Procedură concediere disciplinară (art. 61 a), art. 63 alin. 1), art. 75, art. 100, art. 242, art. 247 - art. 252 Codul muncii)

În primul rând, în cazul absențelor nemotivate de la locul de muncă pe o perioadă mai mare de 3 zile, concedierea nu se poate face dacă salariatul va depune un certificat medical care să ateste că acesta se află în incapacitate de muncă temporară. Procedura de concediere va continua până când se va depune un astfel de document. Un astfel de certificat nu poate însă fi eliberat și prezentat ulterior emiterii deciziei de concediere.
Menționăm că procedura trebuie să aibă în vedere, pe lângă regulile prevăzute de codul muncii, și regulile stabilite în Regulamentul de ordine interioară a societății (care au fost aduse la cunoștința salariatului).

Etape ale procedurii:

1.         Cercetarea prealabilă

Persoanele care au sesizat abaterea disciplinară vor trimite sesizare scrisă către conducerea angajatorului.
Angajatorul trebuie să emită o hotărâre/decizie, prin reprezentantul legal (administrator), prin care stabilește care este persoana împuternicită să realizeze cercetarea prealabilă. Această persoană va convoca în scris salariatul. Convocarea va conține obiectul, data, ora și locul întâlnirii. Este de preferat ca această convocare să fie trimisă pe mail, prin curier și prin poștă cu confirmare de primire către toate adresele cunoscute ale salaritului.
Dacă salaritul nu se prezintă la convocare fără un motiv obiectiv se poate dispune concedierea lui fără cercetarea prealabilă. Neprezentarea se va consemna într-un document scris.
Dacă se prezintă la convocare salaritul trebuie să dea explicații pentru abaterea disciplinară. Dacă refuză să dea explicații se va consemna într-un document scris. Dacă acesta dă explicații ele vor fi de asemenea consemnate în scris.
Cercetarea disciplinară prealabilă se finalizează cu un raport final care se înregistrează la registratura angajatorului.


2.         Decizia de aplicare a sancțiunii/Decizia de concediere

Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare (concedierea) printr-o decizie emisă în formă scrisă (decizie de concediere), în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
Decizia va cuprinde, pe lângă elementele obligatorii ale unei decizii de concediere, următoarele elemente:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară (inclusiv data comiterii și data luării la cunoștință de cel în drept să emită decizia);
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3) - neprezentarea salariatului la convocarea făcută fără un motiv obiectiv -, nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată (30 de zile de la comunicare);
f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată (Tribunalul în raza căruia salariatul are doiciliul sau locul de muncă);
g) semnătura reprezentantului legal al angajatorului;
h) data emiterii;
i) numărul de înregistrare la registratura generală a angajatorului;

Decizia de concediere se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii. Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.

Important: nu se acordă preaviz în acest caz (art. 75 Codul muncii).



Red. StudioLegal - Av. D.I./05.08.2015

luni, 7 septembrie 2015

Liberare condiționată

În cazul unei condamnări la pedeapsa cu închisoarea în baza codului penal anterior legea aplicabilă procedurii liberării condiționate este legea penală anterioară. Se aplică legea penală veche pentru că aceasta este mai favorabilă din punct de vedere al condițiilor pentru liberarea condiționată, față de noul cod penal, și pentru că pedeapsa a fost stabilită în conformitate cu legea veche mai favorabilă care prevedea limite mai reduse.
Condițiile pentru liberarea condiționată stabilite de vechiul cod penal pentru cazurile în care pedeasa nu depășește 10 ani:
- executarea unei fracții de cel puţin două treimi din durata pedepsei;
- stăruința în muncă;
- condamnatul să fie disciplinat şi să dă dovezi temeinice de îndreptare;
- se va ține seama și de antecedentele penale;

În calculul fracţiei de pedeapsă de două treimi se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, în acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei.

Conform vechiului cod penal nu contează regimul în care se execută pedeapsa, îndeplinirea sau nu a obligațiilor civile.

Calculul zilelor considerate ca fiind executate pe baza muncii prestate se face în baza Legii 254/2013 astfel:
-              în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă;
-              în cazul în care munca este remunerată se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă;
-              în cazul în care munca este prestată pe timpul nopţii se consideră 3 zile executate pentru două nopţi de muncă;

Noul cod penal prevede următoarele condiții mult mai restrictive de acordare a liberării condiționate:
-              cel condamnat să execute pedeapsa în regim semideschis sau deschis;
-              îndeplinirea integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul în care se dovedește imposibilitatea de îndeplinire a acestor obligații;
-              convingerea judecătorului că persoana condamnată se poate reintegra în societate;
În concluzie, regimul prevăzut de noul cod penal cu privire la liberarea condiționată este unul mult mai restrictiv iar peroana condamnată trebuie să probeze în concret faptul că s-a îndreptat și că se poate reintegra în societate.

Red. StudioLegal - Av. D.I./10.08.2015


duminică, 6 septembrie 2015

Restituirea pe cale administrativă a taxei auto - fără hotătâre judecătorească


La data de 31.08.2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României O.U.G. nr. 40/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.

Conform acestei ordonanțe pot solicita organului fiscal restituirea, pe cale administrativă, a taxei auto și a dobânzii fiscale persoanele care au plătit:

1.          taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în perioada 01.01.2007 – 30.06.2008 (taxă plătită în baza Codului fiscal).

2.          taxa pe poluare pentru autovehicule în perioada 01.07.2008 – 12.01.2012 (plătită în baza O.U.G. nr. 50/2008).


3.          taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule în perioada 13.01.2012 – 14.03.2013 (plătită în baza Legii nr. 9/2012).

Cererea se depune la organul fiscal în termen de 5 ani și se va soluționa în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Sumele se vor restitui pe parcursul a 5 ani prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
Important este că restiturea se face pe cale administrativă fără a mai fi necesară o hotărâre judecătorească în acest sens, ca și până acum, plata făcându-se și pentru taxele auto plătite în anii 2007, 2008 și 2009 pentru care dreptul de a face solicitarea la istanță este deja stins pentru că s-a împlinit termenul de prescripție de 5 ani conform art. 135 Cod proc. fiscală.



Red. StudioLegal - Av. D.I./01.09.2015

Certificat de cazier fiscal - noutăți


La data de 31.08.2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României O.G. nr. 29/2015 privind cazierul fiscal.

Ordonanța prevede faptul că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se stabilesc organele fiscale competente, procedura de înscriere, scoatere şi rectificare a informaţiilor în/din cazierul fiscal, solicitare şi eliberare a certificatului de cazier fiscal, modelul şi conţinutul formularisticii necesare, precum şi nivelul de acces corespunzător la informaţiile din cazierul fiscal.

În cazierul fiscal al persoanelor fizice, juridice şi al entităţilor fără personalitate juridică se înscriu informaţii privind faptele sancţionate contravenţional sau penal de legile fiscale, contabile, vamale, precum şi cele care privesc disciplina financiară.

Conform acestei ordonanțe cererile și eliberarea certificatului de cazier fiscal se pot face și în format electronic. Astfel, cazierul fiscal se poate obține indiferent de domiciliul solicitantului.

Faptele sancționate contravențional cu avertisment nu se mai înscriu în cazierul fiscal.

Următoarele fapte se vor înscrie în cazierul fiscal:

-               Atragerea răspunderii solidare cu debitorul stabilită prin decizie a organului fiscal, rămasă definitivă, sau prin hotărâre judecătorească definitivă;

-               Atragerea răspunderii patrimoniale cu debitorul ajuns în stare de insolvență pronunțată prin hotărâre judecătorească definitivă pentru creanțele ce fac parte din pasivul debitorului și sunt administrate de A.N.A.F.;

-               Inactivitatea fiscală;

Inactivitatea fiscală înscrisă în cazierul fiscal al persoanei care deține calitatea de reprezentant legal al contribuabilului se radiază la data împlinirii termenului de un an de la înscrierea mențiunii privind schimbarea reprezentantului legal în registrul comețului sau în evidențele autorităților și instituțiilor publice la care sunt înregistrate celelalte persoane juridice sau de la data expirării mandatului de reprezentare.
În cazul în care un contribuabil a fost sancționat contravențional cu amenda, radierea acestor fapte se face în termen de o lună de la înscrierea în cazierul fiscal, dacă se plătește amenda. Dacă nu se face plata în termenul de o lună de la înscrierea în cazierul fiscal a faptei contravenționale scoaterea se face în termen de 3 zile lucrătoare de la plata amenzii. În cazul în care amenda nu se plătește scoaterea din cazier a faptei contravenționale se face după 5 ani de la înscrierea informațiilor respective în cazier.
Scoaterea din cazier a faptelor considerate infracțiuni se face după termenul de 5 ani de la data executării predepsei.

Prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie în următoarele situaţii:

a) la înfiinţarea societăţilor, a societăţilor cooperative, a cooperativelor agricole şi a entităţilor fără personalitate juridică, de către asociaţi, acţionari, membri şi reprezentanţii legali sau desemnaţi;
b) la solicitarea înscrierii asociaţiilor şi fundaţiilor în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de către asociaţii sau membrii fondatori ai acestora, după caz, de către aceştia;
c) la autorizarea exercitării unei activităţi independente de către solicitanţi;
d) la cesiunea ori înstrăinarea sub orice formă a părţilor sociale sau a acţiunilor, de către noii asociaţi, acţionari sau membri;
e) la numirea de noi reprezentanţi legali, precum şi la cooptarea de noi asociaţi, acţionari sau membri cu prilejul efectuării majorării de capital social de către noii reprezentanţi legali, asociaţi, acţionari sau membri;
f) la numirea de noi reprezentanţi legali, precum şi în cazul cooptării unor noi membri în asociaţii şi fundaţii, atunci când aceştia dobândesc şi calitatea de reprezentanţi legali ai persoanei juridice deja înregistrate, de către aceştia;
g) în alte cazuri prevăzute de lege.



Red. StudioLegal - Av. D.I./01.09.2015

Procedura SAL – Soluționarea alternativă a litigiilor între consumatori și comercianți


La data de 28.08.2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României O.G. nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi.

Ordonanţa creează cadrul legal, astfel încât reclamaţiile împotriva comercianţilor să poată fi prezentate voluntar de către consumatori entităţilor care aplică proceduri de soluţionare alternativă a litigiilor într-un mod independent, imparţial, transparent, eficace, rapid şi echitabil, în scopul asigurării unui nivel înalt de protecţie a consumatorilor şi a bunei funcţionări a pieţei. Ordonanţa se aplică procedurilor de soluţionare extrajudiciară a litigiilor naţionale şi transfrontaliere izvorâte din contractele de vânzări sau din contractele de prestări de servicii încheiate între un comerciant care desfăşoară activităţi în România şi un consumator rezident în Uniunea Europeană prin intervenţia unei entităţi de soluţionare alternativă a litigiilor, care propune sau impune o soluţie şi care acţionează în România.

Entităţile SAL îndeplinesc următoarele cerinţe:

a) administrează un site internet actualizat care permite părţilor să aibă cu uşurinţă acces la informaţiile referitoare la procedura SAL şi care permite consumatorilor să prezinte online o reclamaţie şi documentele justificative necesare;
b) furnizează, la cerere părţilor, pe un suport durabil, informaţiile prevăzute la lit. a);
c) permit consumatorului să prezinte o reclamaţie în scris, pe suport hârtie sau pe alt suport durabil, după caz;
d) permit schimbul de informaţii dintre părţi prin mijloace electronice sau prin poştă, după caz;
e) acceptă atât litigii naţionale, cât şi litigii transfrontaliere, inclusiv litigiile reglementate de Regulamentul (UE) nr. 524/2013;
f) se asigură că prelucrarea datelor cu caracter personal este în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu Ordinul Avocatului Poporului nr.75/2002 privind stabilirea unor măsuri şi proceduri specifice care să asigure un nivel satisfăcător de protecţie a drepturilor persoanelor ale căror date cu caracter personal fac obiectul prelucrărilor.

Persoanele fizice responsabile din cadrul SAL au expertiza necesară şi sunt independente şi imparţiale. Aceasta se realizează prin faptul că aceste persoane:

a) dispun de cunoştinţele şi aptitudinile necesare în domeniul procedurilor de soluţionare alternativă a litigiilor sau al soluţionării judiciare a litigiilor în materie de consum, precum şi de o bună înţelegere generală a legislaţiei;
b) sunt desemnate pentru un mandat cu o durată suficientă, dar nu mai mică de 3 ani, pentru a asigura independenţa acţiunilor lor, şi nu pot fi eliberate din funcţie fără motive întemeiate;
c) nu primesc niciun fel de instrucţiuni de la oricare dintre părţi sau de la reprezentanţii acestora;
d) sunt remunerate într-un mod care nu este legat de rezultatul procedurii SAL;
e) comunică fără întârziere entităţii SAL orice circumstanţă care le poate afecta sau poate fi considerată ca afectându-le independenţa şi imparţialitatea sau care poate da naştere unui conflict de interese cu oricare dintre părţile litigiului pe care trebuie să îl soluţioneze. Obligaţia de a comunica astfel de elemente este o obligaţie permanentă pe tot parcursul procedurii SAL.

Entităţile SAL pot propune şi/sau impune o soluţie părţilor. Entităţile SAL pot derula ambele mecanisme cu condiţia de a elabora proceduri specifice pentru fiecare mecanism în parte şi de a informa clar şi corect părţile cu privire la consecinţele alegerii unuia dintre mecanisme. În cazul în care entităţile SAL derulează ambele mecanisme, consumatorul este cel care alege unul dintre mecanisme.

1.          Propunerea unei soluţii

În cazul procedurilor SAL prin care se propune o soluţie, consumatorii au posibilitatea de a se retrage din procedură în orice moment dacă nu sunt satisfăcuţi de funcţionarea sau de modul de desfăşurare a procedurii.
Înainte de a accepta soluţia propusă, părţile sunt informate cu privire la:
a)         posibilitatea de a alege dacă acceptă sau nu soluţia propusă;
b)        faptul că implicarea în procedură nu exclude posibilitatea de a cere despăgubiri printr-o procedură judiciară;
c)          faptul că soluţia propusă poate fi diferită de un rezultat stabilit de către o instanţă care aplică dispoziţiile legale în vigoare;
d)        consecinţele juridice ale acceptării unei astfel de soluţii.

Înainte de a accepta soluţia propusă, se acordă o perioadă de 15 zile calendaristice pentru a-şi exprima acordul sau dezacordul. În termenul de 15 zile calendaristice de la primirea notei de soluţionare a litigiilor, părţile comunică decizia lor de acceptare sau de respingere a soluţiei propuse.
Rezultatul procedurilor SAL nu este obligatoriu dacă doar una dintre părţi acceptă soluţia propusă.
2.          Impunerea unei soluţii

Înainte de a alege această posibilitate de soluţionare a litigiului, părţile sunt informate cu privire la:
a) caracterul obligatoriu al soluţiei;
b) faptul că părţile nu au posibilitatea de a alege dacă acceptă sau nu soluţia;
c) faptul că niciuna dintre părţi nu se poate retrage din procedură;
d) faptul că implicarea în procedură nu exclude posibilitatea de a cere despăgubiri printr-o procedură judiciară;
e) faptul că soluţia propusă poate fi diferită de un rezultat stabilit de către o instanţă care aplică dispoziţiile legale în vigoare;
f) consecinţele juridice ale acceptării unei astfel de soluţii.
Rezultatul procedurii SAL:

În cazul în care părţile acceptă soluţia propusă, precum şi în cazul soluţiei impuse, entitatea SAL emite o hotărâre motivată, iar, în cazul în care părţile nu acceptă soluţia propusă, entitatea SAL emite o încheiere care cuprinde descrierea faptelor, soluţia propusă şi decizia părţilor. În cazul în care comerciantul nu acceptă soluţia propusă, entitatea SAL informează consumatorul, prin încheiere, despre căile de atac administrative, respectiv judiciare la care poate recurge pentru soluţionarea litigiului. Hotărârea, respectiv încheierea se comunică părţilor în termen de 15 zile calendaristice de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării. Acestea pot fi atacate la instanţa de judecată competentă.

Hotărârile care nu sunt atacate în termenul de 15 zile calendaristice de la data comunicării constituie de drept titlu executoriu.

Pe parcursul derulării procedurii de soluţionare alternativă a litigiilor, prescripţia dreptului la acţiune nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă.

Finanţarea entităţilor SAL se poate face din fonduri publice, private sau mixte.

Autoritatea competentă în acest domeniu este Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, aceasta fiind cea care acordă autorizație entităților SAL pentru înființarea acestora.



Red. StudioLegal - Av. D.I./01.09.2015