1.
Istoric legislativ
2. Constrângeri legislative europene (Procedura de infringement pentru neaplicarea normelor U.E.)
3.
Reacția României
4.
Aparentul conflict dintre decizia
Curții Constituționale 1258/2009 și obligativitatea transpunerii normelor
europene (Directiva 2006/24/CE) în plan legislativ intern
5.
Dispoziții importante ale actului
normativ intern (L. 82/2012)
6. Concluzii
|
În 22.05.2012, Camera
deputaților a adoptat “Propunerea
legislativă privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii
de rețele publice de comunicații electronice și de furnizorii de servicii de
comunicații electronice destinate publicului” – supranumită și Legea “Big
Brother”.
Proiectul a fost adoptat
prin votul a 197 de deputați (din totalul celor prezenți: 229 de deputați,
din care 18 au fost contra și 13 s-au
abținut), iar Legea a fost promulgată prin decretul președintelui României
nr. 419/2012.
Legea odată promulgată a căpătat numărul 82/2012.
Aventurile legislative în
materia acestei legi au început însă, din 2008: Legea 298/2008 privind
reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de
comunicații electronice destinate publicului sau de rețele publice de
comunicații, după ce a fost adoptată de Parlamentul României și, deși avea ca
fundament Directiva europeană 2006/24/CE (care prevede obligația furnizorilor
de servicii de comunicații electronice destinate publicului sau de rețele
publice de comunicații de a asigura crearea unor baze de date în vederea
păstrării, pe o perioadă de timp cuprinsă între 6 și 24 de luni, sub rezerva
condițiilor prevăzute de directivă, cu scopul ca aceste date să fie folosite
pentru prevenirea, cercetarea, descoperirea și urmărirea penală a
infracțiunilor și, în special, a criminalității organizate), a fost declarată
neconstituțională de către Curtea Constituțională, prin Decizia 1258/2009 și,
ca atare, abrogată.
Din 2008, de la prima tentativă și, până în prezent, când legea a fost promulgată, U.E. a declanșat procedura de punere în întârziere a României, deoarece nu exista o normă internă care să transpună în plan național Directiva europeană 2006/24/CE și nici nu s-a adoptat o normă nouă. României i s-a acordat, la momentul respectiv, un termen de două luni care nu a fost respectat.
În 2011, octombrie, U.E.
emite un nou avertisment României, și acordă un nou termen de 2 luni. După
trecerea acestui termen, se consideră că România a încălcat dreptul U.E.
Din acel moment, se pot
aplica statului în culpă sancțiuni pecuniare aspre pentru fiecare zi de
întârziere.
Și cum autoritățile
românești acționează atunci când sunt constrânse, doi deputați au înaintat
Parlamentului proiectul legislativ în discuție.
Senatul (cu rol
consultativ), respinge proiectul de lege în decembrie 2011 și acesta este
înaintat Camerei Deputaților.
În expunerea de motive la
proiectul legislativ, identificăm ca principal motiv al acestei propuneri
tocmai pe acela al evitării aplicării unor sancțiuni pecuniare aspre
României.
Cu atât mai mult cu cât, la
prima vedere, reacția românilor (traumatizați încă de lipsa de intimitate și
de agresiunile privind viața privată la care au fost supuși în perioada
comunistă) este de respingere a unui
asemenea act normativ – această atitudine reiese, la nivel tacit, atât din
expunerea de motive, dar și din punctul de vedere al Guvernului în ceea ce
privește proiectul de act normativ analizat.
Față de motivarea deciziei
Curții Constituționale 1258/2009, în care se susține că, prin instituirea
caracterului continuu al obligației de reținere a datelor de trafic și de
localizare a persoanelor fizice și juridice în calitate de utilizatori ai
serviciilor de comunicații electronice destinate publicului sau de rețele
publice de comunicații, precum și a altor “date conexe” necesare
identificării acestora, este afectat
"exerciţiul drepturilor sau al libertăţilor fundamentale - dreptul la
viaţă intimă, privată şi de familie, dreptul la secretul corespondenţei şi
libertatea de exprimare", observăm că ne aflăm într-un conflict de
norme juridice.
Pe de o parte, conform art.
147 alin. 4 teza 2 din Constituția României, dispune că deciziile Curții
Constituționale trebuie respectate, iar pe de altă parte orice stat membru
U.E. are obligația imperativă de a transpune în dreptul intern directivele
C.E.
Dar, Directiva 2006/24/CE,
odată transpusă în plan intern ar încălca decizia Curții Constituționale și,
implicit, Constituția României.
Din nou, s-au găsit soluții
de interpretare legislativă în sensul că s-a acordat prioritate aplicării
principiului preeminenței dreptului U.E. față de dreptul intern.
Ca atare, transpunerea
directivei 2006/24/CE este obligatorie, raportat la acest act normativ,
indiferent ce credem noi pe plan intern.
Legea promulgată prevede
obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină
timp de 6 luni anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere,
autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de
prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave.
Ca atare, informațiile
stocate de operatori vor fi utilizate "în cadrul activităților de
prevenire, de cercetare, de descoperire și de urmărire penală a infracțiunilor
grave sau pentru rezolvarea cauzelor cu persoane dispărute ori pentru punerea
în executare a unui mandat de arestare sau de executare a pedepsei".
"Furnizorii de
telefonie fixă, mobilă şi internet sunt obligaţi să stocheze timp de şase
luni toate datele legate de convorbirile telefonice şi schimbul de email-uri,
cu excepţia conţinutului corespondenţei electronice sau al convorbirii
telefonice. În cazul reţelelor de telefonie fixă şi mobilă trebuie să se
reţină numărul celui care formează, numărul destinatarului, numărul celui
spre care a fost redirecţionat apelul, precum şi numele acestora. În cazul
serviciilor de internet, se vor reţine utilizatorul, serviciul de telefonie
folosit, numărul de telefon al apelantului şi al destinatarului, numele şi
adresa abonaţilor, identitatea echipamentului folosit", prevede
proiectul.
Furnizorii de telefonie şi
internet au obligaţia ca timp de 48 de ore de la cererea organelor de
urmărire să transmită datele solicitate, iar dacă acest lucru nu este posibil
în 48 de ore, datele trebuie transmise în cel mult cinci zile.
Se mai prevede că organele
de urmărire penală au obligaţia de a informa persoana ale cărei date sunt
reţinute în termen de 48 de ore de la momentul transmiterii solicitării, cu
excepţia cazurilor în care persoana este implicată în acţiuni care
periclitează siguranţa naţională.
Legea nu impune așadar și
reținerea conținutului comunicării sau al informațiilor consultate, acestea
putând fi urmărite în cadrul unui dosar penal conform regulilor de procedură
penală în materie.
Ca atare, am analizat un act
normativ controversat care extinde controlul statului și al entităților
suprastatale asupra vieții private a cetățeanului.
Desigur, modul în care va fi
aplicată această lege poate conduce la realizarea scopului ei sau poate
genera grave încălcări ale drepturilor omului.
Este de subliniat că, și
până în prezent, operatorii de telefonie mobilă stocau aceste date (pentru uz
intern) și le puneau la dispoziția organelor de urmărire penală, la cererea
acestora.
Practica judiciară și
doctrina vor consacra direcția de aplicare a acestei legi și abia atunci vom
realiza în concret, în ce măsură sunt sau nu încălcate drepturile
fundamentale ale omului - dreptul la viaţă intimă, privată şi de familie,
dreptul la secretul corespondenţei şi libertatea de exprimare.
Pe de altă parte, în ciuda
acestor discuții, lipsa de reglementare în materie poate conduce la grave
abuzuri, deci utilitatea legii se va dovedi (sau nu) odată cu trecerea
timpului și aplicarea ei.
15.06.2012
StudioLegal – Av. Bogdan Radu Curelea
|
vineri, 15 iunie 2012
U.E. sporește măsurile de control în statele membre – Legea “Big Brother”
luni, 11 iunie 2012
Activitatea de consultanta fiscala, spalarea banilor si finantarea actelor de terorism
O
nouă reglementare împotriva
spălării banilor
În data de 4 aprilie 2012 a intrat în
vigoare Norma privind instituirea măsurilor de prevenire şi
combatere a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin
intermediul activităţii de consultanţă fiscală, emisă de
Camera Consultanţilor Fiscali.
Cui i se adresează această normă?
Dispoziţiile noii reglementări se aplică consultanţilor fiscali şi societăţilor
comerciale de consultanţă fiscală.
Care este obiectivul reglementării?
Ea stabileşte măsuri de prevenire şi combatere a spălării
banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul consultanţilor
fiscali şi societăţilor comerciale de consultanţă fiscală, în conformitate cu
prevederile art. 8 lit. e) din Legea nr.
656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi
pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor
de terorism şi standardele minime pentru
elaborarea de către acestea a normelor de cunoaştere a clientelei.
Legislaţia în acest
domeniu pune accentul pe beneficiarul
real al operaţiunilor în bani deoarece acesta este elementul cel mai
important în realizarea unei activităţi de spălare a banilor, care se face cel
mai uşor prin intermediul altei persoane decât cea care are calitatea de client
al tranzacţiilor. Acest lucru poate fi observat
cu uşurinţă prin impunerea obligaţiei consultanţilor fiscali şi societăţilor
comerciale de consultanţă fiscală de a identifica, de a verifica şi de a
înregistra identitatea clienţilor şi a beneficiarilor reali înainte de a iniţia
orice relaţie de afaceri sau de a efectua tranzacţii în numele
clientului/beneficiarului real, conform art. 3 alin. 4) din Normă.
Care sunt obligaţiile
societăţilor comerciale de consultanţă fiscală?
Orice societate
comercială de consultanţă fiscală trebuie să emită proceduri şi politici de prevenire şi combatere a spălării
banilor, în baza Legii nr. 656 din 2002, Lege care este aplicabilă acestor
societăţi conform art. 8 lit. e) din Lege, şi deasemenea, trebuie să informeze
toţi angajaţii asupra acestor politici şi proceduri şi să le ofere programe speciale de instruire cu
privire la modul în care se realizează prevenirea şi combaterea spălării
banilor, pentru a avea efecte concrete.
Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a
Spălării Banilor este autoritatea care veghează la
aplicarea normelor în domeniu şi cea faţă de care trebuie desemnată o persoană, prin act intern al societăţii, care are
atribuţii în aplicarea dispoziţiilor în acest domeniu (asigură aplicarea
măsurilor de cunoaştere a clientelei, asigură raportarea către Oficiu a tranzacţiilor
suspecte sau în numerar, care îndeplinesc condiţiile impuse de lege pentru a
face obiectul unei asemenea raportări).
Cea mai importantă
obligaţie a unei societăţi comerciale de consultanţă fiscală este adoptarea normelor interne de cunoaştere a
clientelei, care trebuie să corespundă naturii, volumului, complexităţii şi
întinderii activităţii acesteia şi să fie adaptate la gradul de risc asociat
categoriilor de clienţi pentru care aceasta prestează servicii de consultanţă
şi la gradul de risc al pr oduselor/serviciilor oferite.
Care sunt obligaţiile societăţilor
comerciale de consultanţă fiscală şi ale consultanţilor fiscali?
Aceştia au obligaţia
de a păstra copii ale actelor de
identitate ale clienţilor, evidenţele
secundare sau operative şi înregistrările tuturor operaţiunilor financiare
ce decurg din derularea unei relaţii de afaceri ori a unei tranzacţii
ocazionale, au obligaţia de a identifica
tranzacţiile sau tipurile de tranzacţii suspecte efectuate în numele
clienţilor lor, iar în situaţia în care există suspiciuni că o operaţiune care
urmează a fi efectuată are ca scop spălarea banilor, să transmită Oficiului un raport de tranzacţii suspecte.
Tranzacţiile cu sume în numerar sunt cele care prezintă cel mai înalt grad de risc în
realizarea unei activităţi de spălare a banilor şi de aceea consultanţii şi
societăţile de consultanţă fiscală au obligaţia de a raporta Oficiului acest
fel de tranzacţii, realizate în lei sau în valută, a căror limită minimă o
reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro.
Cum se aplică
principiul “cunoaşte-ţi clientul”?
Cel mai eficient mod
de a preveni activităţile de spălare a banilor este de a lua măsuri de cunoaştere a clientelei, care
are ca scop principal identificarea, dacă este cazul, şi a beneficiarului real
al operaţiunii care se face prin cosultantul fiscal. Aceste măsuri sunt
standard, simplificate şi suplimentare.
Măsurile standard de cunoaştere a clientelei sunt: identificarea clientului şi verificarea identităţii
acestuia, identificarea, dacă
este cazul, a beneficiarului real şi verificarea, în funcţie de risc, a
identităţii acestuia, obţinerea de informaţii despre scopul şi natura relaţiei
de afaceri, monitorizarea continuă a relaţiei de afaceri.
O atenţie deosebită trebuie acordată relaţiilor de afaceri şi tranzacţiilor cu persoane din
jurisdicţii care nu beneficiază de sisteme adecvate de prevenire şi combatere a
spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism, precum şi tuturor
tranzacţiilor complexe, neobişnuit de mari sau care nu se circumscriu
tipologiei obişnuite, inclusiv operaţiunilor care nu par să aibă un sens
economic, comercial ori legal. Pentru acestea se aplică măsuri suplimentare de cunoaştere a clientelei.
Concluzie
Rolul acestor
reglementări este de a preveni
activitatea de spălare a banilor prin supervizarea operaţiunilor realizate
prin consultanţi fiscali pe tot parcursul derulării acestora şi asigurarea
faptului că, în cazul în care se finalizează activitatea de spălare a banilor,
vor exista probe ce pot fi utilizate cu succes într-un eventual litigiu.
Red. Av. I.D./StudioLegal iunie 2012
miercuri, 6 iunie 2012
Se aplica legea raspunderii magistratilor!
Legea raspunderii magistratilor, in aplicarea ei concretă, este si poate schimba imaginea justiției in România.
Uniunea Europeană ne monitorizează cu atenție si in aceasta materie.
După ce a trecut prin diverse peripetii la Curtea Constitutionala, iată ca legea a intrat in vigoare si a fost chiar aplicată.
Spre bucuria unanima a justitiabililor, Consiliul Superior al Magistraturii a sanctionat cu măsura suspendarii un magistrat - procuror.
Stirea este fierbinte si, de aceea, voi intra in detalii legislative si de practica raportate la legea raspunderii magistratilor într-un articol viitor.
Dacă se confirma, decizia CSM reprezintă un pas important spre o justiție normala, ideal pentru care am militat încă de la intrarea in profesia de avocat.
Av. Curelea Radu-Bogdan/06.06.2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)