Proiect de lege aministie fiscală - restituire TVA drepturi de autor

Guvernul a aprobat în şedinţa din data de 13.05.2015 proiectul de lege privind aministia fiscală prin care vor fi anulate obligaţiile fiscale de plată a TVA aferentă veniturilor realizate din drepturile de autor, rezultate în urma reconsiderării/reîncadrării de către ANAF a veniturilor din activităţi independente ca activităţi dependente.

În concret, conform art. 3 din proiectul de lege, vor fi anulate diferențele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului ca urmare a depășirii plafonului și neînregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, pentru perioadele anterioare datei de 1 iunie 2015 și neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Anularea obligaţiilor fiscale se efectuează din oficiu, de către organul fiscal competent, prin emiterea unei decizii de anulare a obligaţiilor fiscale care se comunică contribuabilului.

Pentru ca titularii drepturilor de autor să beneficieze de anularea obligaţiilor la plata TVA trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

-              Veniturile realizate din drepturile de autor să fie reconsiderate/reîncadrate de către organul fiscal ca venituri rezultate din activităţi dependente,

-              Obligaţia de plată a TVA să fi fost stabilită de organul fiscal prin decizia de impunere comunicată contribuabilului,

-              Contribuabilul nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA, ca urmare a depăşirii plafonului impus de lege (conform art. 152, alin. 1 din codul Fiscal, plafonul este de 65.000 Euro),

-               Taxa pe valoare adăugată să nu fi fost achitată şi să fi fost stabilită pentru perioadele anterioare datei de 1 iunie 2015.

Aşadar, conform proiectului de lege acesta se aplică numai în cazul în care TVA nu a fost achitată până la intrarea în vigoare a acestui proiect de lege.

Ce se întâmplă cu titularii drepturilor de autor care au achitat TVA ca urmare a depăşirii plafonului impus de lege?

Considerăm că, aşa cum am precizat într-un articol recent, titularii de drepturi de autor care au achitat TVA pot solicita restituirea acestuia, pe calea procedurii administrative reglementate de Ordinul MFP nr. 2250/2007 privind aprobarea Procedurii de soluţionare a cererilor de restituire a taxei pe valoarea adăugată.

În cazul în care organul fiscal, în cadrul acestei proceduri, (cel mai probabil, dar obligatoriu a fi parcursă etapa administrativă) refuză restituirea TVA, titularii drepturilor de autor pot formula acţiune la instanţa de contencios administrativ.

În urma rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile nr. 3277 din 16.05.2012 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, au fost anulate prevederile fiscale din Normele metodolgice pct. 3 alin 7¹ la art. 127 din Codul Fiscal.  

Prin anularea prevederilor acestui articol, titularii drepturilor de autor pot solicita organului fiscal sau, în caz de refuz, instanţei de judecată, reconsiderarea activităţii ca fiind o activitate dependentă şi, pe cale de consecinţă restituirea TVA, ca fiind achitată de o persoană care nu avea această obligaţie. Potrivit art. 127 din Codul Fiscal, doar persoanele care desfăşoară o activitate independentă  sunt considerate persoane impozabile şi au obligaţia de plată a TVA.

În concluzie,

Titularilor drepturilor de autor care nu au achitat TVA-ul stabilit de către organele fiscale anterior datei de 1 iunie 2015 şi a căror activitate a fost reîncadrată ca dependentă, li se vor anula, din oficiu, obligaţiile de plată a TVA şi a celor accesorii (dobânzi, penalităţi de întârziere).

De asemenea, creatorii, titulari ai drepturilor de autor conform Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, care au achitat TVA pot solicita restituirea acestei taxe pe calea procedurii prevăzută de Ordinul MFP nr. 2250/2007 şi, în caz de refuz (foarte probabil, dar obligatoriu înainte de instanță) din partea organului fiscal, pe calea unei acţiuni în contencios administrativ.

  

StudioLegal/14.05.2015

Modificare Legea 8/1996 a drepturilor de autor.

LEGEA nr. 53 din 24 martie 2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe - M. Of. Nr.  198 din data de 25 martie 2015.

Modificările legislative transpun în legislaţia internă prevederile Directivei 2011/77/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie 2011 de modificare a  Directivei2006/116/CE privind durata de protecţie a dreptului de autor şi a anumitor drepturi conexe.

A fost modificată durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi. Dacă în vechea reglementare durata de protecţie a acestor drepturi era de 50 de ani, noua reglementare stabileşte următoarele reguli: durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi este de 50 de ani de la data interpretării sau executării, cu următoarele excepţii: a) în cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 50 de ani de la prima publicare sau de la prima comunicare către public, în funcţie de care dintre aceste date este prima; b) în cazul în care fixarea executării pe o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 70 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, în funcţie de care dintre aceste date este prima.

De asemenea, au fost introduse noi prevederi cu privire la dreptul artistului interpret sau executant de a rezilia contractul prin care a cesionat unui producător de fonograme drepturile asupra fixării executării sale.

Astfel, contractual de cesiune poate fi reziliat din iniţiativa artistului interpret sau executant în cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a acesteia către public, producătorul fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vânzare într-o cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziţia publicului, prin cablu sau fără cablu, în aşa fel încât membrii publicului să aibă acces individual din locul şi momentul alese. Dreptul de reziliere a contractului de cesiune poate fi exercitat cu condiţia ca producătorul, în termen de un an de la notificarea de către artistul interpret sau executant a intenţiei sale de a rezilia contractul de cesiune să nu desfăşoare cele două activităţi de exploatare. 

Tot ca noutate este reglementată şi remuneraţia suplimentară anuală de care poate beneficia artistul interpret sau executant: în cazul în care contractul de cesiune prevede dreptul artistului interpret sau executant la o remuneraţie unică, acesta are dreptul de a primi de la producătorul de fonograme o remuneraţie suplimentară anuală pentru fiecare an întreg imediat următor celui de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, celui de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.

Dreptul de a obţine remuneraţia suplimentară anuală este gestionat de organismele de gestiune colectivă.

Artiştii interpreţi sau executanţi au dreptul de a solicita producătorului de fonograme orice informaţie necesară pentru asigurarea plăţii remuneraţiei suplimentare.

Art. 106 din legea nr. 8/1996 prevede că durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale producătorilor de fonograme este de 50 de ani de la data primei fixări. Ca noutate, prin modificarea art. 106 din lege se stabileşte că, dacă în decursul acestei perioade fonograma face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale, durata de protecţie a drepturilor este de 70 de ani de la data la care a avut loc prima dintre acestea.

StudioLegal 2015

Proces verbal pentru lipsă rovinietă. Anulare sigură!

DECIZIA  ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE nr. 6 din 16 februarie 2015 referitoare la recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului privind interpretarea dispoziţiilor art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, din punctul de vedere al semnăturii agentului constatator necesare legalităţii procesului-verbal de contravenţie, pentru contravenţiile sancţionate de Ordonanţa Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare - M. Of. Nr.  199 din data de 25 martie 2015.

Instanţa supremă a decis că procesele-verbale de contravenţie pentru lipsa rovinietei transmise persoanelor sancţionate contravenţional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

În interpretarea dispoziţiilor art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată² (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, Legea nr. 455/2001), din punctul de vedere al semnăturii agentului constatator necesare legalităţii procesului-verbal de contravenţie, în practica judiciară nu exista un punct de vedere unitar. Este vorba de contravenţiile acordate pentru lipsa rovinietei, contravenţii sancţionate de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.

În practica judiciară s-au conturat mai multe puncte de vedere: unele instanţe de judecată au decis că ipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în speţă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., atrage nulitatea procesului-verbal de contravenţie. Într-o altă orientare jurisprudenţială, instanţele au apreciat că existenţa semnăturii electronice a agentului constatator, iar nu a celei olografe, nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal de contravenţie.

Fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă reprezintă contravenţie potrivit art. 8 din O.G. nr. 15/2002, iar constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Procesul-verbal de constatare se poate încheia şi în lipsa contravenientului şi se comunică acestuia în termen de 30 de zile de la data constatării contravenţiei, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a aceleiaşi contravenţii. Aceste procese-verbale, comunicate persoanelor sancţionate contravenţional, potrivit dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin poştă, cu aviz de primire sau prin afişare la domiciliul sau la sediul acestora, nu cuprind semnătura olografă a agentului constatator, ci doar menţiunea că documentele au fost generate şi semnate electronic, în baza prevederilor Legii nr. 455/2001 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.259/2001, prin folosirea semnăturii electronice extinse, bazată pe un certificat calificat.

Conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie.

Foarte important este elementul de diferenţiere a actului juridic în formă electronică de actul juridic în formă scrisă, diferenţiere ce este dată de modul diferit de acces la manifestarea de voinţă. Aşadar, un act juridic, înţeles atât ca negotium, cât şi ca instrumentum, poate să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronica doar atunci când manifestarea de voinţă a celui de la care actul emană îmbracă forma electronică şi, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii în aceeaşi formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic. Această specificitate distinge înscrisurile electronice de înscrisurile "clasice", pe suport hârtie. În situaţia în care manifestarea de voinţă a emitentului actului ajunge la destinatarul său pe suport hârtie, înscrisul astfel transmis nu mai este în formă electronică. Semnătura electronică nu se poate ataşa decât unui înscris în formă electronică. Ca atare, ea nu poate fi aplicată pe un înscris aflat pe suport hârtie.

În concluzie, instanţa supremă a decis că sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator procesele-verbale transmise persoanelor sancţionate contravenţional pe suport hârtie, pentru lipsa rovinietei.

StudioLegal 2015