vineri, 27 mai 2016

Silicon Valley in România – Legea privind incubatoarele de afaceri

La data de 23.05.2016 s-a publicat în Monitorul Oficial al României Legea nr. 102/2016 privind incubatoarele de afaceri. Legea va intra în vigoare la data de 22.06.2016.

Scopul legii: Legea stabilește regimul juridic de înființare și funcționare a firmelor denumire incubatoare de afaceri. Aceste tipuri de firme vor beneficia de facilități din partea autorităților publice pentru stimularea înființării lor în vederea creării de noi locuri de muncă, diversificării economiilor și dezvoltării unui mediu antreprenorial în comunitățile locale.

Administratorul incubatorului de afaceri selectează proiectele apte să contribuie la dezvoltarea locală și regională. Proiectele selectate vor fi monitorizate permanent pentru ca administratorul incubatorului de afaceri să determine modul adecvat în care va interveni. Administratorul urmărește crearea unui mediu favorabil și sustenabil pentru IMM-uri nou-înființate.

Rezidentul incubatorului de afaceri este orice operator economic, IMM, persoană juridică română sau străină care desfășoară activități în interiorul incubatorului și beneficiază de acest statut pentru o perioadă de maximum 3 ani de la data obținerii calității de rezident.

Acceleratorul de afaceri este incubatorul de afaceri care asigură accesul la fonduri, în etape, pentru rezidenți, în scopul lansării pe piață a unui produs sau serviciu într-o perioadă scurtă de timp.

Colaborarea dintre administrator și rezidentul incubatorului se face în baza unui contract de adeziune elaborate de administrator.

Titlul de incubator de afaceri este obținut de la autoritățile publice și este valabil 10 ani cu posibilitatea de prelungire. În principiu oricine poate obține un astfel de titlu (orice persoană juridică de drept privat sau de drept public – denumită de lege fondator). Titlul de obține pe baza următoarelor documente: studiu de fezabilitate, plan de afaceri, dovada existenței infrastructurii incubatorului, contractele încheiate cu furnizorii de utilități,

Tipurile de incubatoare care pot fi înființate (criteriile specifice fiecărui tip de incubator vor fi stabilite prin ordin al conducătorului autorității administrației publice centrale cu atribuții în domeniul IMM-urilor și mediului de afaceri):

-               Incubator de afaceri cu portofoliu mixt – vizează IMM-urile cu potențial de creștere într-o gamă largă de sectoare;
-               Incubator de afaceri tehnologic - vizează IMM-urile cu potențial de creștere tehnologic;
-               Incubator academic de afaceri - vizează IMM-urile a căror activitate rezidă în aplicarea/folosirea rezultatelor activităţii de cercetare-dezvoltare din cadrul unei universităţi sau institut de cercetare sau dezvoltă iniţiativa antreprenorială din mediul universitar, având ca obiectiv reţinerea tinerilor în comunitate şi comercializarea tehnologiilor elaborate şi dezvoltate de studenţi sau de facultate;
-               Agroincubator de afaceri – vizează IMM-urile sau societățile agricole;
-               Incubator de afaceri social - foloseşte spiritul antreprenorial şi inovaţia pentru a crea impact social;
-               incubator specific unui sector - oferă toată gama de servicii necesare celor care au o idee fezabilă, aplicabilă într-un anumit sector, expresie a potenţialului endogen existent în acel teritoriu;
-               incubator virtual - oferă servicii de incubare prin internet, sub forma portalurilor de afaceri;
-               incubator pentru activităţi nonagricole în mediul rural.
Administratorul incubatorului de afaceri, care trebuie să fie o persoană juridică, selectat de fondator va încheia cu acesta un contract de prestări servicii.

Tipurile de servicii oferite de administratorul incubatorului:

-               servicii oferite potențialilor beneficiari în perioada de preincubare – pentru o perioadă maximă de 6 luni (perioada dintre selectarea viitorului rezident și semnarea contractului de adeziune/incubare);
-               servicii de incubare – pentru un ciclu de incubare de maximum 3 ani;
-               servicii de accelerator de afaceri – pentru o perioadă maximă de 2 ani.

Serviciile concrete oferite de administrator în perioada de incubare sunt în funcție de cerințele rezidenților:

-               consiliere managerială și cooperare;
-               acces la servicii de formare profesională pentru nevoile pieței;
-               servicii profesionale financiare, de contabilitate și juridice;
-               cumpărarea colectivă de produse și servicii;
-               acces la fonduri nonguvernamentale;
-               acces la surse de finanțare, investiții și capital de lucru;
-               contacte cu investitori individuali, fonduri de capital de risc;
-               transfer și comercializare de tehnologie, precum și contacte cu universități și institute de cercetare și dezvoltare;
-               servicii privind internaționalizarea IMM-urilor;
-               servicii de management general al infrastructurii incubatorului;
-               orice alte servicii necesare.


Serviciile specifice acceleratorului de afaceri: acordarea de granturi și alocații financiare rambursabile pentru dezvoltarea și susținerea rezidentului, prin intermediul programelor de finanțare a strat-up-urilor sau din alte surse atrase de administrator.


Cerințele pe care trebuie să le îndeplinească rezidenții:

-               să fie o societate nou-înființată (cel mult 3 ani vechime);
-               să fie IMM-uri autonome;
-               desfășoară acivități în domeniul specific incubatorului;
-               nu sunt în stare de dizolvare, reorganizare, lichidare, insolvență, faliment sau suspendare temporară a activității;
-               nu intră în categoria societăților în dificultate conform legii.

Legea prevede și excepții: nu pot fi rezidenți societățile bancare, de asigurare, reasigurare, societăți care au ca activitate principală comerțul, societăți de administrare a fondurilor de investiții, societăți de valori imobiliare, societăți de activități de intermediere financiară, activități auxiliare intermedierilor financiare, activități de intermedieri imobiliare, cele din industria carboniferă.

Legea prevede drepturile și obligațiile rezidenților, situațiile în care încetează calitatea de rezident al incubatorului, condițiile în care încetează contractul de incubare dintre administrator și rezident, drepturile și obligațiile fondatorului incubatorului de afaceri.

Cele mai importante elemente prevăzute de lege sunt facilitățile fondatorului incubatorului de afaceri (prin intermediul schemelor de ajutor de stat inițiate de autoritățile publice locale în limitele bugetului alocat anual):

-               scutirea de la plata impozitului pe teren aferent infrastructurii incubatorului de afaceri;
-               scutire de la plata impozitului pe clădiri, corespunzător clădirilor care fac parte din incubatorul de afaceri;
-               scutiri de la plata oricăror taxe datorate pentru eliberarea oricăror certificate de urbanism, autorizaţii de construire şi/sau desfiinţare de construcţii pentru terenurile şi clădirile aferente incubatorului de afaceri.


În cazul în care doriți să beneficiați de reglementările prevăzute de această lege vă stăm la dispoziție. StudioLegal poate oferi consultanță juridică și reprezentare în acest domeniu și ne puteți contacta la tel.: 0744.632.262/0751.308.185 sau mail: office@studiolegal.ro.




 Red. StudioLegal Av. D.I./24.05.2016

miercuri, 18 mai 2016

Pot să dau share? Ce întrebare!


M-a intrigat o întrebare a unui utilizator de Facebook adresată unei persoane cunoscute din România: Pot sa dau share?, în contextul în care s-a statuat deja, chiar și la nivel național, pagina de Facebook este spațiu public și nu privat, așadar, nu este necesar să cerem acordul celui care a postat pentru a-i da “share” la ceea ce a publicat (postat).

Era vorba despre o postare a persoanei importante (v.i.p.) care plăcuse utilizatorului de Facebook și care își dorea să o împărtășească prietenilor lui din rețea.

Întrebarea are un caracter retoric în contextul în care există o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal încă din noiembrie 2014 (Hotărârea 4546/27.11.2014 pronunțată în dosarul 144/43/2012) prin care s-a decis, în mod irevocabil, că profilul personal de Facebook constituie spațiu public și nu privat, chiar dacă este accesibil unui număr restrâns de persoane.

Prin hotărârea indicată, s-a respins recursul unui fost director din Prefectura Mureș care a contestat o sancțiune primită de la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării din cauza unei postări pe pagina personală de Facebook. Instanța supremă a consfințit astfel decizia Curții de Apel Târgu Mureș care stabilise încă din 2013 că pagina de FB este spațiu public și nu privat: “rețeaua de socializare Facebook nu poate echivala, sub aspectul controlului mesajelor difuzate cu o căsuță poștală electronică. Profilul personal de FB, chiar dacă este accesibil doar prietenilor, adică unui grup restrâns de persoane, tot public este, oricare dintre acestea putând distribui informațiile postate de titularul paginii, aspecte pe care reclamantul le cunoștea.”

În consecință, consider că spațiul public virtual al rețelelor de socializare (și nu întreg spațiul virtual care include și corespondența prin emailuri) poate fi asimilat, din punct de vedere juridic, cu spațiul public real, fiind de fapt, un surogat de spațiu public cu influență în spațiul real, fie în cel public, fie în cel privat, fie un mix între cele două.

Conform art. 184 C.pen., de exemplu, fapta este considerată ca fiind săvârșită în public atunci când a fost comisă:
- într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană;
- în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane;
- într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și, dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane;
- într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.

Rețeaua de socializare este definită ca un grup de persoane cu scopuri comune, iar în spațiul virtual (internet) se numește și rețea socială (social media).
În ultimii ani, de când cu explozia Facebook, rețeaua socială (social media) reprezintă acea rețea informațională de utilizatori ai internetului care se înscriu pe anumite site-uri web și care pot interacționa cu alți utilizatori deja înscriși. Deci, acești utilizatori de pe FB, de pildă, sunt legați între ei, în mod voluntar, informal, fără obligații concrete, dar care contribuie activ, de obicei la colectarea și la răspândirea informațiilor prin intermediul internetului.

În aceste condiții și în condițiile specifice fiecărei spețe, este limpede că art. 184 C.pen. devine aplicabil chiar dacă faptele sunt săvârșite prin intermediul rețelelor sociale.

Chiar dacă tendința este ca, în spațiul virtual, să nu se respecte aceleași reguli de politețe ca și în spațiul real, cenzura bunului simț trebuie să funcționeze, având în vedere influența pe care spațiul virtual o are tot mai mult asupra spațiului real.
Bineînțeles, regulile de bun simț trebuie dublate de proceduri judiciare, în cazul unor încălcări grave ale drepturilor omului, demnității acestuia, imaginii, reputației, discriminări, ș.a.

Revenind la discuția inițială, consider ca fiind exagerat de politicoasă solicitarea de a primi acordul să dai share la ceva postat de altcineva. Este evident că orice post publicat pe FB poate fi share-uit de oricine. Aș merge și mai departe și aș spune că cel care publică inițial își dorește ca postul lui să fie “share”-uit (să ajungă la cât mai multe persoane) deci, cu atât mai mult, nu este nevoie de acordul acestuia, fiind evidentă și subînțeleasă intenția lui.

Însă, la cealaltă extremă, oricând se săvârșește o faptă penală sau delictuală prin publicarea unui articol pe FB, cel care o face va răspunde (raportat la fiecare caz în parte) la fel cum va răspunde juridic, și cel care dă “share”, prelungind sau amplificând fapta inițială prin distribuirea postului (articolului), în continuare, în spațiul public virtual al rețelelor sociale.

Același raționament este aplicabil în privința oricăror rețele de socializare chiar mai puțin cunoscute la noi în raport cu Facebook: Google+, Flickr.com, LinkedIn.com, Twitter.com.



Red. StudioLegal/Av. B.R.C./18.05.2016

Facebook, spațiu public, share, rețele sociale, social media, Google+, Flickr.com, LinkedIn.com, Twitter.com, post, art. 184 Cod penal.