Asociat "captiv"?

Ce faci dacă, de bună voie şi nesilit de nimeni, dar în circumstanţe subiective, fără o analiză de specialitate, ai devenit asociat şi administrator într-o societate comercială cu care, după o perioadă de timp, nu mai ai nicio legătură?

Ipoteza e simplă: încheierea unui contract de societate şi asumarea funcţiei de administrator, dispariţia încrederii în oamenii cu care colaborezi, pierderea legăturii cu aceştia şi cu activitatea societăţii. Pe scurt, dispariţia ta din mecanismul concret la care ai aderat, dar nu şi dispariţia ta din punct de vedere formal.

Teoretic ar trebui să fie uşor să te retragi, să renunţi la asocierea realizată deoarece nimeni nu poate fi obligat să se asocieze, și nimeni nu poate rămâne asociat, conform principiilor de drept.

În practică insă, nimic nu este atât de uşor, renunţarea ta putând fi făcută doar pe cale judecătorească care presupune cheltuieli, timp şi nervi.

Aşadar, singura variantă este să introduci o acţiune în justiţie prin care să soliciţi să se constate renunţarea ta la calitatea de asociat şi la cea de administrator în firma respectivă şi să faci demersurile necesare pentru a încerca să-i contactezi pe ceilalţi asociaţi pentru a-i introduce în proces cu scopul de a le face hotărârea instanţei opozabilă.

Alte cereri care se fac de obicei într-o astfel de acţiune sunt: obligarea societăţii, despre care oricum nu mai ştii nimic, la plata drepturilor băneşti corespunzătoare cotei pe care o deţii din capitalul social şi stabilirea structurii participării la capitalul social al celorlalţi asociaţi care rămân în firmă după pronuţarea retragerii tale de către instanţă.

Concluzie: este foarte uşor să te asociezi şi mult mai complicat să renunţi la această asociere în cazul în care încrederea care stă la baza unui contract de societate a dispărut.

StudioLegal/19.07.2012 Red.Av.I.D.

Drepturi de autor și drepturi conexe dreptului de autor

Asemănări și deosebiri pe înțelesul artiștilor interpreți sau executanți (actorii, cântăreții, muzicienii, dansatori, regizori ș.a.)* 

Titularii drepturilor conexe dreptului de autor nu sunt creatorii unor opere ci artiştii interpreţi sau executanţii (actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică)care au propriile interpretări ori execuţii, producătorii de înregistrări sonore şi producătorii de înregistrări audiovizuale care au propriile înregistrări şi organismele de radiodifuziune şi de televiziune care au propriile emisiuni şi servicii de programe.

Prin drept de autor se înţelege totalitatea drepturilor morale şi patrimoniale care aparţin creatorului unei opere literare, artistice sau ştiinţifice sau a altei opere de creaţie intelectuală. Orice operă este protejată şi recunoscută indiferent dacă este sau nu adusă la cunoştinţa publică.

În continuare vom face o analiză a asemănărilor şi deosebirilor drepturilor evocate mai sus şi a elementelor specifice drepturilor conferite titularilor drepturilor de autor şi titularilor drepturilor conexe celor de autor. 

Diferenţa majoră dintre cele două categorii de drepturi constă în drepturile morale care sunt asociate acestora. Astfel, drepturile morale specifice ale artistului interpret şi ale executantului sunt: dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau execuţii, dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrării acestuia, dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de a se opune oricărei deformări, falsificări sau altei modificări substanţiale a interpretării ori execuţiei sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputaţia sa.

Dreptul de autor implică următoarele drepturi morale: dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică, dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei, dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică, dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa, dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării.

Din punct de vedere al drepturilor patrimoniale, ambele tipuri de drepturi conferă titularului posibilitatea de a autoriza ori de a interzice reproducerea, distribuirea, închirierea, împrumutul, importul în vederea comercializării pe piaţa internă, punerea la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public, retransmiterea prin cablu a operei, respectiv a interpretării sau a execuţiei fixate.

Cu privire la rariodifuzare şi la comunicarea publică, există o limitare în cazul titularilor de drepturi conexe care au dreptul de a autoriza sau interzice aceste acţiuni cu excepţia cazului în care interpretarea ori execuţia a fost deja fixată sau radiodifuzată, având dreptul la remuneraţie echitabilă. Acest drept nu este limitat însă și pentru titularii drepturilor de autor.

Dreptul de autor conferă creatorului posibilitatea de a autoriza sau de a interzice realizarea de opere derivate, iar drepturile conexe dreptului de autor conferă posibilitatea titularului de a autoriza sau de a interzice fixarea interpretării sau a execuţiei sale.

Un alt element definitoriu pentru drepturile conexe dreptului de autor este obligaţia de a mandata, în scris, un reprezentant (pe unul din membrii grupului) care să exercite drepturile în cazul în care execuţia sau interpretarea unei opere este colectivă (de exemplu membrii unui grup muzical, ai unui cor, ai unei orchestre, ai unui corp de balet sau ai unei trupe teatrale), cu excepţia regizorului, dirijorului şi a soliştilor.

  

În legislaţia carea reglementează drepturile de autor şi drepturile conexe, exisă unele prezumţii cu privire la drepturile conexe şi unele obligaţii impuse. De exemplu, pentru a stabili care sunt drepturile care se vor transmite angajatorului în cazul unui contract individual de muncă încheiat de artişti pentru interpretările lor şi pentru execuţiile lor, acestea trebuie stipulate expres în contract. Deasemenea, dacă nu există o prevedere contractuală contrară, artistul interpret sau executant, care a participat la realizarea unei opere audiovizuale, a unei înregistrări audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se prezumă că cedează producătorului acesteia, în schimbul unei remuneraţii echitabile, dreptul exclusiv de utilizare a prestaţiei sale astfel fixate, prin reproducere, distribuire, import, închiriere şi împrumut.

Un alt element distinctiv pentru aceste două categorii de drepturi este durata drepturilor patrimoniale. Pentru artişti interpreţi sau executanţi durata este de 50 de ani de la data interpretării sau execuţiei sau de la momentul la care a fost publicată sau comunicată public fixarea interpretării sau execuţiei. Pentru creatorii de opere drepturile patrimoniale durează toată viaţa iar după moarte se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoştinţă publică în mod legal.

* Ne dorim ca informațiile comunicate să fie ușor înțelese de categoriile enumerate. În cazul în care am reușit doar parțial, așteptăm comentariile și întrebările voastre.

STUDIOLEGAL/Av. I.D. 12.07.2012