Noile modificări se referă la faptul că nu se emit decizii
referitoare la obligaţiile de plată accesorii pentru categoriile de
contribuabili, în cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale accesorii
(majorări de întârziere/dobânzi şi penalităţi de întârziere) nu depăşeşte 40
lei.
De asemenea, nu se emit somaţii şi titluri executorii în cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale neachitate nu depăşeşte 40
lei.
Prin excepţie, la cererea
contribuabilului sau în alte situaţii prevăzute de lege, organul fiscal va
emite aceste acte administrative.
4. ORDINUL Ministrului Sănătăţii
nr. 146 din 11 februarie 2015 privind aprobarea implementării Mecanismului de
feedback al pacientului în spitalele publice - M. Of. Nr. 122 din data de 17 februarie 2015.
Începând
cu data de 17 februarie 2015, pacienții internați în spitalele publice
vor putea înregistra opiniile privind calitatea serviciilor oferite în cadrul
unităților sanitare, prin completarea unui chestionar de feedback.
De asemenea, aceștia pot înregistra sesizări și prin intermediul
unui formular online, pus la dispoziție pe site-ul propriu
al fiecărui spital public.
Mecanismul de feedback al pacientului reprezintă
ansamblul de măsuri şi de proceduri care au drept obiectiv creşterea gradului
de încredere a pacienţilor în serviciile medicale oferite în cadrul spitalelor
publice prin analiza feedbackului pacienţilor cu privire la calitatea
serviciilor oferite, a gradului de respectare a drepturilor şi obligaţiilor
atât de către pacienţi, cât şi de cadrele medico-sanitare. Mecanismul include
şi o componentă de gestionare a sesizărilor ce privesc incidente de etică
petrecute în unitatea sanitară prin intermediul Consiliului de etică.
Mecanismul de feedback
oferă un instrument de protejare a imaginii publice a personalului
medico-sanitar și a unei
unități medicale față de diferite forme de abuz și cadrul legislativ necesar pentru a diferenția situațiile de malpraxis de cele legate de nerespectarea
normelor etice/deontologice în practica medical.
Acest mecanism cuprinde următoarele măsuri:
a)înregistrarea opiniilor
pacienţilor internaţi privind calitatea serviciilor oferite în cadrul unităţii
sanitare, prin completarea directă a Chestionarului de feedback al pacientului;
b)înregistrarea sesizărilor electronice
referitoare la calitatea serviciilor oferite şi la integritatea personalului
unităţii sanitare în/din cadrul unităţii sanitare, prin completarea
formularului de sesizare online;
c)analiza punctelor de vedere şi a sesizărilor
primite de la pacienţi de către consiliile de etică din componenţa unităţii
sanitare;
d)redactarea de avize de etică şi de hotărâri de
către membrii consiliilor de etică şi comunicarea acestora către persoanele
care au formulat sesizările şi către instituţiile relevante, după caz;
e)evaluarea gradului de satisfacţie a
pacienţilor referitor la calitatea serviciilor oferite în cadrul unităţii
sanitare prin intermediul rapoartelor periodice de activitate ale Consiliului
de etică;
f)evaluarea gradului de respectare a drepturilor
şi obligaţiilor pacienţilor şi ale cadrelor medico-sanitare, în cadrul unităţii
sanitare, prin intermediul rapoartelor periodice de activitate ale Consiliului
de etică;
g)evaluarea calităţii serviciilor medicale şi a
gradului de respectare a drepturilor şi obligaţiilor pacienţilor şi ale
cadrelor medico-sanitare, în cadrul sistemului public de sănătate, prin
intermediul rapoartelor periodice întocmite la nivel judeţean de către
responsabilii desemnaţi din cadrul direcţiilor de sănătate publică şi de către
Compartimentul de integritate din cadrul Ministerului Sănătăţii, la nivel
naţional.
Unităţile sanitare din sistemul de sănătate respectă
următoarele proceduri:
a)organizează procedura de selecţie
a membrilor Consiliului de etică conform prevederilor legale în vigoare;
b)unităţile sanitare pun la
dispoziţia pacienţilor chestionarul de evaluare, formularul de sesizare şi
asigură publicarea pe site-ul propriu a linkului privind accesul la Formularul
de sesizare online a pacienţilor, formular ce va fi disponibil permanent pentru
orice persoane interesate;
c)toate chestionarele completate de
pacienţi şi toate sesizările primite de către unităţile sanitare sunt
înregistrate şi analizate conform atribuţiilor consiliilor de etică prevăzute
de legislaţia în vigoare;
d)deciziile şi analizele realizate de consiliile de etică din cadrul
unităţilor sanitare sunt raportate la finalul fiecărui semestru/an către
Compartimentul de integritate din cadrul Ministerului Sănătăţii, conform
termenelor prevăzute de legislaţia în vigoare.
Rezultatele obţinute din analiza
chestionarelor aplicate în unităţile sanitare şi din raportările consiliilor de
etică sunt utilizate pentru aprecierea gradului de satisfacţie a pacienţilor şi
pentru evaluarea gradului de respectare a drepturilor acestora conferite de
legislaţia în vigoare şi în vederea îmbunătăţirii Mecanismului de feedback al
pacientului.
Aplicarea
metodologiie mecanismului de feedback al pacientului este obligatorie pentru
toate unităţile sanitare publice.
5. ORDINUL Ministrului
Finanţelor Publice nr. 166 din 17 februarie 2015 pentru aprobarea nivelului accizei specifice
la ţigarete - M. Of. Nr. 129 din data de 19 februarie 2015.
Nivelul accizei specifice la ţigarete în perioada
1 aprilie 2015-31 martie 2016 inclusiv este de 314,68 lei/1.000 de ţigarete.
7. ORDINUL Ministrului
Finanţelor Publice nr. 159 din 16 februarie 2015 pentru stabilirea modelului şi
conţinutului anunţului de atenţionare a clienţilor referitor la obligaţia de
respectare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale - M.
Of. Nr. 131 din data de 20 februarie 2015.
Prezentul
ordin aprobă modelul şi
conţinutul anunţului de atenţionare a clienţilor referitor la obligaţia de
respectare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999
privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscal.
De la data de 1 martie 2015,
operatorii economici care au obligaţia, potrivit legii, de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale, afişează anunţul la locul de amplasare a aparatelor
de marcat electronice fiscale, în aşa fel încât să fie vizibil clienţilor.
În unităţile de tip
restaurant, bar, discotecă, club şi altele asemenea operatorii economici asigură
informarea clienţilor şi prin tipărirea anunţului de atenţionare pe prima
pagină a meniurilor pe care le pun la dispoziţia acestora ori prin alte
mijloace, astfel încât la fiecare masă destinată clienţilor aceştia să aibă
permanent posibilitatea de a citi anunţul de atenţionare.
8. ORDINUL Preşedintelui ANAF
nr. 467 din 17 februarie 2015 pentru aprobarea Procedurii de administrare
şi monitorizare a marilor contribuabili - M.
Of. Nr. 134 din data de 23 februarie 2015 şi ORDINUL
Preşedintelui ANAF nr. 468 din 17 februarie 2015 pentru aprobarea Procedurii de administrare şi monitorizare a marilor
contribuabili - M. Of. Nr. 135 din
data de 23 februarie 2015
Prin cele două
ordine au fost aprobate procedurile de administrare
şi monitorizare a contribuabili mari şi mijlocii de către organele fiscale
competente. Au fost stabilite regulile cu privire la: procedura
de înregistrare fiscală, obligaţiile declarative fiscale care trebuie depuse de
contribuabili, procedura de plată a obligaţiilor fiscale. De asemenea, sunt
reglementate următoarele procedure: cele privind inspecţia fiscală şi
soluţionarea contestaţiilor, de îndrumare şi asistenţă a contribuabililor, de
executare silită şi de monitorizare.
9. DECIZIA Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 7 din 8 decembrie 2014 referitoare la
recursul în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor
art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi
completările ulterioare - M. Of. Nr. 137 din
data de 24 februarie 2015.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost
sesizată asupra existenţei unei jurisprudenţe neunitare în privinţa problemei
de drept referitoare la posibilitatea
părţii în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de
timbru de a supune controlului, în căile de atac de reformare, critici care să
vizeze existenţa obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, decurgând din
aprecierea caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată. Potrivit
art. 18, alin. 2 din L. 146/1997 partea care era nemulţumită de modul în care a
fost stabilită taxa judiciară de timbru putea face cerere de reexaminare la
aceeaşi instanţă.
Din examenul jurisprudenţei s-a constatat că nu
există un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept ridicată.
Astfel, unele instanţe de judecată au considerat
că cererea de reexaminare este singura cale de atac prin care pot fi cenzurate
existenţa şi întinderea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru,
părţile interesate neavând un drept de opţiune între a formula cerere de
reexaminare şi a exercita apel sau recurs, după caz.
Într-o a doua opinie s-a apreciat că instanţa de
control judiciar poate analiza criticile de nelegalitate care privesc existenţa
obligaţiei de plată a taxei de timbru, chiar dacă partea interesată nu a
formulat cerere de reexaminare sau dacă aceasta a fost respinsă, deoarece
această procedură are natura juridică a unei căi de atac de retractare.
Înalta
Curtea a statuat că limitarea
posibilităţii părţii în sarcina căreia s-a stabilit taxa judiciară de timbru de
a contesta caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv prin
intermediul cererii de reexaminare nu încalcă dreptul de acces la justiţie şi
dreptul la un proces echitabil. Această cale de atac permite părţii în sarcina
căreia s-a impus obligaţia de timbrare să supună contestaţia sa unei instanţe
imparţiale şi independente, care nu trebuie să funcţioneze neapărat la nivelul
unei jurisdicţii superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestată.
În
concluzie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr.
146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, partea în sarcina căreia
s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula
critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată
exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici
controlului judiciar prin intermediul căilor de atac de reformare, apelul sau
recursul.
10. DECIZIA Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8 din
8 decembrie 2014 referitoare la recursurile în interesul legii
formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind
interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicat, cu modificările şi
completările ulterioare (Codul muncii, republicat), raportat la prevederile art. 76 lit. b) din acelaşi act
normativ, respectiv dacă nerespectarea de către angajator a dreptului
angajatului la preaviz, în ipotezele prevăzute de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat, constituie un motiv de nulitate a măsurii de concediere şi
a deciziei de concediere şi care sunt condiţiile în care intervine nulitatea
deciziei de concediere şi a măsurii concedierii pentru omisiunea de a indica în
cuprinsul deciziei durata preavizului - M. Of. Nr. 138 din data de 24 februarie 2015.
Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu privire la interpretarea şi
aplicarea dispoziţiilor art. 78 din Codul Muncii, raportat la prevederile art.
76 lit. b) din acelaşi act normativ, respectiv:
- Dacă nerespectarea de către angajator a dreptului
angajatului la preaviz, în ipotezele prevăzute de art. 75 alin. (1) din Codul Muncii, constituie un motiv
de nulitate a măsurii de concediere şi a deciziei de concediere
şi
- Care sunt condiţiile în care intervine nulitatea
deciziei de concediere şi a măsurii concedierii pentru omisiunea de a
indica în cuprinsul deciziei durata preavizului.
Cu privire la prima problemă s-au conturat două
opinii în practica judecătorească: o primă opinie în care s-a considerat că nu
intervine sancţiunea nulităţii deciziei de concediere, însă angajatul are
dreptul la despăgubiri, iar, într-o a doua opinie, s-a apreciat că în cazul în
care angajatorul nu respectă dreptul la preaviz al angajatului intervine
sancţiunea nulităţii deciziei de concediere.
Înalta Curte a decis că au procedat în mod corect
instanţele care au considerat că în acest caz intervine sancţiunea nulităţii
absolute a concedierii şi a deciziei prin care se dispune măsura de încetare a
contractului individual de muncă. Reglementarea
preavizului constituie o garanţie a dreptului la muncă şi a stabilităţii în
muncă, de vreme ce, pe durata preavizului, drepturile şi obligaţiile părţilor
din contractul individual de muncă rămân neschimbate. Prin
urmare, dreptul la preaviz este conceput şi ca un instrument de apărare a
angajatului faţă de efectele negative ale încetării contractului său de muncă,
subsumându-se "dreptului la protecţie în caz de concediere". Acordarea
termenului de preaviz reprezintă o etapă premergătoare procedurii concedierii,
incluzându-se, în consecinţă, în această procedură, iar nerespectarea cerinţei
legale imperative în discuţie conduce la aplicarea sancţiunii nulităţii absolute
a concedierii, la cererea angajatului.
Referitor la cea de a
doua problemă, învederează că, într-o opinie, s-a reţinut că omisiunea de a
indica în cuprinsul deciziei de concediere durata preavizului atrage nulitatea
absolută a deciziei, iar, în cea de a doua opinie, s-a susţinut că lipsa
indicării duratei preavizului în decizia de concediere nu atrage nulitatea,
dacă a fost indicată în alt înscris sau preavizul a fost în mod efectiv acordat
şi nu s-a dovedit existenţa unei vătămări.
Decizia de concediere este actul de voinţă
unilaterală al angajatorului, act de dreptul muncii, prin care se dispune, în
condiţiile legii, încetarea contractului individual de muncă. Omiterea indicării
acestui element în cadrul deciziei de concediere nu afectează legalitatea
măsurii de concediere înseşi, dacă angajatorul dovedeşte că a respectat
condiţia acordării preavizului.
Aşadar, doar neacordarea efectivă a preavizului se sancţionează cu
nulitatea absolută, potrivit art. 78 din Codul muncii, republicat, care nu vizează şi conţinutul propriu-zis al
actului, sub aspect formal.
În concluzie, lipsa din cuprinsul deciziei de concediere a
menţiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sancţionată
cu nulitatea deciziei şi a măsurii concedierii atunci când angajatorul face
dovada că i-a acordat salariatului preavizul cu durata minimă prevăzută de art.
75 alin. (1) din Codul Muncii.
11. ORDINUL Ministrului
Finanţelor Publice nr. 170 din 17 februarie 2015 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind contabilitatea în partidă simplă - M. Of. Nr. 139 din
data de 24 februarie 2015.
12. DECIZIA
Preşedintelui Autoritatii Nationale pentru Administrare si Reglementare in
Comunicatii
nr. 158 din 23 februarie 2015 privind obligaţiile de informare a utilizatorilor
finali - M.
Of. Nr. 146 din data de 27 februarie 2015.
Prezenta decizie stabileşte informaţiile
referitoare la accesul şi condiţiile de utilizare a serviciilor de comunicaţii
electronice destinate publicului, inclusiv cele referitoare la preţurile şi
tarifele aplicabile şi sumele percepute la momentul încetării contractului,
modalităţile prin care aceste informaţii vor fi puse la dispoziţia publicului
de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de
servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.
Oferta comercială a furnizorilor
va conţine informaţii cu privire la următoarele aspecte: a)denumirea şi
caracteristicile fiecărui plan tarifar, cu menţionarea cel puţin a serviciilor
de comunicaţii electronice şi a creditului sau a resurselor (minute, SMS-uri,
volum de trafic etc.) incluse în planul tarifar respectiv, precum şi a
echipamentului inclus, dacă este cazul; extraopţiunile, bonusurile şi
discounturile incluse în acel plan tarifar, dacă este cazul;
b)contravaloarea planului tarifar,
intervalul de tarifare, precum şi, dacă este cazul, preţul care trebuie plătit
pentru echipamentul inclus în pachet şi/sau tariful de închiriere a
echipamentului;
c)în cazul serviciilor de acces la
internet, valoarea maximă a vitezei de download şi de upload, precum şi
valoarea vitezei minime garantate, dacă o astfel de viteză este oferită; în
cazul în care viteza minimă nu este garantată, se va preciza acest lucru;
d)informaţii privind existenţa
anumitor praguri stabilite de furnizor dincolo de care este limitată sau
condiţionată utilizarea resurselor contractate de utilizatorul final, precum şi
consecinţele depăşirii acestor limite, dacă este cazul;
e)precizarea dacă există limitări,
blocări sau tratamente preferenţiale aplicate anumitor tipuri de trafic sau
accesului ori utilizării anumitor servicii, aplicaţii sau conţinut, acolo unde
astfel de practici sunt permise de lege; în cazul în care există astfel de
practici, un link direct, cu o denumire sugestivă, către informaţiile prevăzute
la pct. 12 din anexa nr. 1 lit. A pct. II;
f)durata contractuală sau, după
caz, variantele de durate minime contractuale propuse pentru planul tarifar
descris, cu trimitere la detaliile referitoare la diferenţele de ofertă pentru
fiecare variantă de perioadă minimă prevăzută în anexa nr. 1 lit. A, dacă este
cazul; dacă nu există o durată minimă, se va preciza acest lucru.
Furnizorii au obligaţia de a crea
şi de a menţine pe propria pagină de internet o secţiune dedicată, care să
cuprindă următoarele informaţii:
a)descrierea detaliată a
procedurilor de măsurare şi gestionare a traficului utilizate cu caracter
temporar şi/sau permanent, pentru a evita congestionarea unor segmente de reţea
sau utilizarea acestora la capacitate maximă, a impactului acestor proceduri
şi/ori limitări asupra calităţii serviciului;
b)politica de utilizare a
serviciilor, dacă este cazul.
Condiţiile şi/sau termenele care afectează oferta
comercială vor fi prezentate în acelaşi format, cu aceeaşi culoare, cu
caractere de acelaşi tip şi de cel puţin aceeaşi dimensiune ca şi cele
utilizate pentru redactarea acesteia.
Decizia
stabileşte de asemenea obligaţia furnizării de informaţii clientului de către
furnizorul de servicii şi procedura privind soluţionarea
reclamaţiilor utilizatorilor finali.
Decizia intră
în vigoare la data de 27 iunie 2015.
13. ORDINUL ministrul finanţelor
publice nr. 218 din 27 februarie 2015 pentru aprobarea procedurii de
sigilare a unităţii operatorului economic pe perioada de suspendare a
activităţii, în conformitate cu
prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscal - M. Of. Nr. 149 din data de 27 februarie 2015.
Prin acest ordin a fost aprobată procedura de
sigilare a operatorilor economici care au încălcat legislaţia referitoare la
casele de marcat (de ex. lipsa casei de marcat, nu a fost emis bon
fiscal).
În
cazul în care organele de control abilitate dispun măsura suspendării
activităţii operatorului economic în punctul de lucru întrucât au fost
constatate nereguli cu privire la casele de marcat, acestea procedează şi la
sigilarea unităţii.
În situaţiile în care sigilarea unităţii
operatorului economic nu poate fi realizată în mod practic, organele de control
dispun suspendarea activităţii şi menţionează în procesul-verbal de constatare
şi sancţionare a contravenţiilor împrejurările care fac imposibilă aplicarea
măsurii sigilării.
În momentul sigilării/desigilării unităţii
operatorului economic, organele de control încheie un proces-verbal de
sigilare/desigilare. Sigilarea vizează toate căile de
acces destinate intrării clienţilor în incinta unităţii operatorului economic.
Concomitent cu sigilarea unităţii, organele de
control afişează la loc vizibil un anunţ referitor la suspendarea activităţii
operatorului economic:
"ACTIVITATE SUSPENDATĂ DE (Denumire instituţie/
structură) PENTRU NEEMITEREA BONURILOR FISCALE".
Desigilarea
unităţii operatorului economic poate avea loc în următoarele situaţii:
a)împlinirea
termenului pentru care a fost dispusă suspendarea unităţii;
b)în baza unei
hotărâri judecătoreşti executorii;
c)transferul
mărfurilor sau bunurilor din incintă;
d)schimbarea
proprietarului sau utilizatorului (chiriaş, comodatar) spaţiului în care se
află unitatea;
e)lucrări de
reparaţii urgente în incinta unităţii.
În cazurile prevăzute la lit. b) - e) contravenientul are obligaţia de a
solicita în scris organului de control care a dispus sigilarea unităţii desigilarea
acesteia, ataşând totodată înscrisuri doveditoare.
Desigilarea se realizează în maximum 5 zile de la primirea solicitării.
Red. Cj.
M.S.B/StudioLegal/01.04.2015
