Urmare
a predicii cu tema “Bunul Samaritean” pentru cursul “Retorică adaptată la
cotext”din cadrul Întâlnirilor cu Domnul Theodor Paleologu ținute în Casa
Paleologu (http://paleologu.com/), am primit rugămintea din partea colegilor de a le-o transmite. Ceea
ce și fac, cu plăcere și cu bucurie:
Dragii Mei,
Când am început să mă gândesc la predică,
mi-am dat seama că intuitiv cunosc sensul termenului, dar că nu știu exact ce
înseamnă.
Voi știți ce este aceea o predică?
Predica, într-o definiție personală, este o
poveste, o pildă prin care se transmite, se insuflă o idee, o învățătură, un principiu…
Cât despre Bunul Samaritean, mult timp, în
copilărie, l-am confundat cu gestul de ajutor acordat bătrânelelor la trecutul
străzii.
Ce m-a atras cu adevărat la această poveste
a fost descoperirea logicii vitraliilor care “spun” povești în mai multe
imagini și într-o succesiune logică mai puțin lesne de deslușit (http://ioansoran.wordpress.com/2012/08/19/parabola-bunului-samaritean-in-predici-comentarii-si-arta/).
Povestea Bunului Samaritean – pe scurt –
este spusă chiar de Isus, conform Luca 10, 25-37, abordarea literală este
aparent simplă: un om jefuit și tâlhărit în drumul său de la Ierusalim la
Ierihon nu este ajutat nici de preot și nici de levit. Doar Bunul Samaritean[1]
se îndură de bietul om și îl duce la un han pe calul său, unde este îngrijit
pentru doi dinari și o promisiune.
Parabola consacrată:
-
omul
jefuit și tâlhărit – omul cu păcatele și viciile sale;
-
Bunul
Samaritean – Isus Hristos;
-
Drumul de
la Ierusalim la Ierihon – drumul pământ – cer;
-
omul legii
care zice doar, dar nu aplică legea – preotul și levitul;
-
hanul –
Biserica;
-
dinarii –
prețul curățării noastre (al Mântuirii);
- promisiunea
Bunului Samaritean de a se reîntoarce pentru plata restului de preț promisiunea
Vieții Veșnice prin Iubirea Aproapelui.
Interpretările sunt, desigur, diferite, în
funcție de religii și de caracterul acestora dar ideea transmisă este una
singură, așa cum apare în textul biblic: Iubește-ți
Aproapele!
Indiferent cum am interpreta Bunul
Samaritean – în sensul literal, primar, sau la un nivel superior – al parabolei,
înțelesul la care ajungem este mereu același: Iubirea.
Ce este Iubirea și cum facem practic să
iubim? Sunt întrebări pe care ni le punem toți.
Arsenie Boca spunea că gândurile de
dimineața ne însoțesc pe parcursul întregii zile: pline de iubire dacă sunt, în
iubire ne vom scălda toată ziua respectivă.
Puterea omului este în a iubi, în a nu se
înrăi.
Iubirea trăită înseamnă iubire manifestată,
exteriorizată, iubire activă. Înseamnă dăruire către ceilalți, înseamnă să
crezi în forța exemplului.
Pentru că, așa cum auzim la o binecunoscută personalitate radio (Liviu Mihaiu – Radio Guerrilla https://www.facebook.com/liviumihaiupunctro): Binili Învinge!
Și binili învinge și va învinge prin Iubire.
Voi de ce parte vreți să fiți?
Eu am ales tabăra iubire – bine… Și o să rămân
aici, iubirea înseamnă respect.
Iubește-ți Aproapele așa cum te pricepi,
fără teamă, fără frică de ce ți s-ar putea întâmpla, fără sentimentul că faci
ceva extraordinar – fă-o firesc, fă-o normal.
Chiar și această zăbovire și încercare de a
vă insufla trăirea în iubire a făcut din transmitățor un om mai bun.
Vă mulțumesc și pentru asta!
[1] Samaritenii nu erau personaje cu o
reputație prea bună în acea vreme. Tocmai aceasta surprinde la gestul Bunului
Samaritean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu