Continutul infractiunilor prevazute de Legea evaziunii fiscale nr. 241/2005

Legea nr. 241/2005 este actul care reglementează prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Deși este un subiect dificil, atât pentru stat, cât și pentru cei îndrituiți  a plăti taxele și impozitele, legea este una destul de lacunară, fapt dovedit prin lipsa unei definiții clare a conceptului de evaziune legislativă. O definiție mai amplă o conținea legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, lege abrogată prin legea nr. 241/2005. Potrivit art. 1 din Legea nr. 87/1994, evaziunea fiscală reprezintă “sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor şi a altor sume datorate bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice sau juridice române sau străine, denumite în continuare contribuabili”.  Pe lângă lipsa unei definiții a evaziunii, legea consacră 6 articole din 16 infracțiunilor conexe infracțiunilor de evaziune fiscală, în timp ce infracțiunile propriu-zise de evaziune le este consacrat un singur articol - 9.

Art. 9 incriminează șapte fapte distincte, iar nu o singură faptă de evaziune fiscală cu mai multe modalități de realizare a ei.

1.         Ascunderea sursei impozabile sau taxabile-art. 9(1)a)

-               Are în vedere ascunderea bunului impozabil sau taxabil, ascundere văzută atât din punct de vedere fizic, cât și juridic.

-                În cazul în care veniturile au fost evidenţiate în actele contabile sau în alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii  în cauză, deoarece nu se poate spune că s-a realizat o ascundere a veniturilor impozabile în condiţiile în care organele fiscale pot lua cunoştinţă de veniturile realizate prin simpla verificare a actelor contabile ale contribuabilului.

-               Pentru veniturile pentru care există doar obligaţia declarării, în cazul nedeclarării acestora vom fi în prezenţa infracţiunii în discuție.

-               Dispozițiile se aplică și în cazul în care se urmărește ascunderea venitului în scopul sustragerii de la plata contribuțiilor sociale prevăzute de Codul Fiscal.

2.         Omisiunea evidențierii operațiunilor comerciale- art. 9(1)b)

-               Pot comite această infracțiune administratorul ori  persoana fizică sau juridică ce are obligaţia legală sau contractuală de a organiza şi conduce contabilitatea. Când spunem administrator, ne referim și la cel care are această calitate, cât și la cel ce exercită în fapt atribuțiile unui administrator.

-               Se apreciază că nu va exista concurs de infracțiuni între prezenta și infracțiunea de înșelăciune reglementată de art. 215 Cod Penal.

-               ÎCCJ a decis, prin Decizia nr. 4/2008,  că fapta de a efectua înregistrări inexacte sau de a omite înregistrările din contabilitate reprezintă doar infracțiunea de evaziune fiscală, nereținându-se în concurs cu infracțiunea de fals intelectual, prin  art. 43 din Legea 82/1991.

3.     Evidenţierea unor operaţiuni fictive- art. 9(1)c)

-               „evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive”.

-               Cel care comite infracțiunea  nu poate fi decât o persoană fizică sau juridică cu atribuţii de evidenţiere în documentele legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, cum ar fi: contribuabilul, administratorul, directorul economic, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească obligaţia de a aplica corespunzător reglementările contabile, contabilul sau societatea care prestează servicii de contabilitate pe bază de contract de prestări servicii. 

-               Operațiunea fictivă reprezintă disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există.

-               Două dintre cele mai uzitate operațiuni fictive în cadrul societăților comerciale sunt diminuarea de TVA colectată prin operațiuni de stornare cu caracter fictiv sau simularea unor tranzacții comerciale prin interpunerea unor societăți fantomă care eliberează documente fiscale nelegale, neavând astfel la bază operațiuni reale.

4.     Alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile- art. 9(1)d)

-               Orice persoană fizică sau juridică poate săvârși această infracțiune.

-               Nu intră în concurs infracțiunea prevăzută de Codul Penal la art. 217 al1.

-               Distrugerea atât a informaţiilor din memoria unui aparat de taxat sau de marcat electronic fiscal cât şi a suportului tehnic propriu-zis de stocare a informaţiilor formează conţinutul constitutiv a două infracțiuni, respectiv cea prevăzută de art. 9(4), cât și cea de distrugere prevăzută de art. 217 Cod penal, cu condiția ca făptuitorul să nu fie și proprietarul bunului.

5.     Executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor-art. 9(1)e)

-               Subiectul activ poate fi orice persoană fizică cu atribuții în organizarea și conducerea contabilității.

-               Evidențele contabile duble nu trebuie să se confunde cu contabilitatea în partidă dublă, cea din urmă însemnând metodă de evidență contabilă legală, în care înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont.

-               Condiția esențială este existența  unei situații contabile oficiale și a unei situații contabile paralele, acela fiind și momentul în care se consumă infracțiunea.

6.     Sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare-art 9(1)f)

-               are în vedere „sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanei verificate”.

-               Făptuitorul nu poate fi decât o persoană care are calitatea de contribuabil sau împuternicit de către contribualbil.

-               Fapta constituie infracțiune, în cazul în care este implicată autoritatea vamală, doar în cazul în care sustragerea de la efectuarea verificărilor vamale se face doar  în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale iar nu şi atunci când scopul este sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor vamale.

-               Conținutul vizează atât sustragerea cât și nedeclararea , iar nedeclararea privește atât nedeclararea fiscală, cât și cea de la Registrul Comerțului.

-               Textul principal este destul de limitativ în ceea ce privește locul de verificare a persoanei, întrucât textul vizează doar persoanele juridice, în timp ce contribuabil și posibil evazionist poate fi și o persoană fizică.

7.     Substituirea, degradarea sau înstrăinarea bunurilor legal sechestrate- art. 9(1)g)

-               „substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitori ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală”.

-               Este necesară existența unui bun legal sechestrat, indiferent dacă că este vorba de sechestru asigurător sau de instituirea sechestrului în cadrul procedurilor de executare silită.

În practică, evaziunea fiscală în România se prezintă la două extreme.  O dată avem mica evaziune, prezentă în multe firme, care se eludează de la a plăti impozitele,  cel mai adesea prin omisiunea evidențierii operațiunilor comerciale sau prin ascunderea bunului sau sursei impozabile sau taxabile. La polul opus, sa află marile evaziuni, cele realizate în participație cu statul, care de cele mai multe ori rămân nesancționate.

Pe lângă infracțiunile principale de evaziune, legea prezintă și fapte conexe, asimilate într-un fel faptelor de evaziune fiscală, privind refuzul de a prezenta documente organelor fiscale îndrituite, împiedicarea organelor de a intra pe terenul sau în incinta unde acestea trebuie să facă verificările financiare, fiscale sau vamale,  punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.

STUDIOLEGAL 21.12.2012