Pentru că organismele de gestiune colectivă (în special, Dacin Sara) invocă și astfel de motive pentru a-și justifica refuzul de a plăti remunerația autorilor, venim în sprijinul autorilor, prin oferirea contra-argumentației juridice.
Prin art. 71, alin. 1 din L. 8/1996 legiuitorul stabilieşte în favoarea titularilor drepturilor de autor, dreptul de a primi o remuneraţie pentru fiecare mod de exploatare a operei audiovizuale, remuneraţie care este proporţională cu încasările brute rezultate din exploatare.
Conform art. 70 din lege, se stabileşte o prezumţie legală prin care, dacă în contractul de cesiune a drepturilor de autor cele două părţi nu prevăd o clauză contrară, autorii de opere audiovizuale cesionează către producători drepturile exclusive privind exploatarea operei în ansamblul său, prevăzute de art. 13, lit. a), b), c), f), g), h), i), j), k) şi l), art. 16, art. 17 şi art. 18, precum şi dreptul de a autoriza dublarea şi subtitrarea, în schimbul unei remuneraţii echitabile.
Din analiza celor doua texte de lege, tragem concluzia că legiuitorul a înţeles să facă o distincţie clară între cele două categorii de drepturi patrimoniale: pe de o parte, remuneraţia care i se cuvine unui autor de opere audiovizuale din cesionarea drepturilor prevăzute la art. 13 din lege prin contractul de cesiune încheiat cu producătorul, pe de altă parte, remuneraţia care i se cuvine autorului pentru fiecare utilizare a operei in concret.
Legiuitorul acordă autorului dreptul de a alege de la cine anume va primi remuneraţia cuvenită în baza prevederilor art. 71 din lege, fie de la producător, fie de la utilizator, fie prin organismul de gestiune colectivă.
În sprijinul celor afirmate mai sus menţionăm şi prevederile legale referitoare la titularii dreptului de închiriere transferat sau cedat de către un autor sau un artist interpret sau executant către producător. Astfel, conform art. 111¹ din L. 8/1996, autorul îşi păstrează dreptul la o remuneraţie echitabilă, chiar dacă a cedat sau transferat dreptul său de închiriere sau de împrumut către producător. Legiuitorul face din nou o distincţie clară între cele două drepturi patrimoniale: autorul transferă sau cedează dreptul său de închiriere sau împrumut asupra operei unui producător în schimbul unei sume, dar, pe de altă parte, autorul işi păstrează dreptul de a primi o remuneraţie echitabilă în schimbul utilizării operei, fie direct de la producator, fie de la utilizatori, prin intermediul organismului de gestiune colectivă. Invocăm, în aceeași idee și dispozițiile art. 38 din L. 8/1996: art. 38 (1) Cesiunea dreptului de radiodifuzare a unei opere către un organism de radiodifuziune sau de televiziune dă dreptul acestuia să înregistreze opera pentru nevoile propriilor emisiuni, în scopul realizării, o singură dată, a radiodifuzării autorizate. În cazul unei noi radiodifuzări a operei astfel înregistrate, este necesară o nouă autorizare din partea autorilor, în schimbul unei remuneraţii care nu poate face obiectul unei renunţări. Dacă în termen de 6 luni de la prima radiodifuzare nu se solicită această autorizare, înregistrarea trebuie distrusă.
(2) În cazul înregistrărilor temporare ale unor opere realizate prin mijloace proprii de organismele de radiodifuziune sau de televiziune pentru propriile emisiuni, conservarea acestor înregistrări în arhivele oficiale este permisă în cazul în care prezintă o valoare documentară deosebită.
În același sens, invocăm și art. 38 din L. 8/1996: (1) Cesiunea dreptului de radiodifuzare a unei opere către un organism de radiodifuziune sau de televiziune dă dreptul acestuia să înregistreze opera pentru nevoile propriilor emisiuni, în scopul realizării, o singură dată, a radiodifuzării autorizate. În cazul unei noi radiodifuzări a operei astfel înregistrate, este necesară o nouă autorizare din partea autorilor, în schimbul unei remuneraţii care nu poate face obiectul unei renunţări. Dacă în termen de 6 luni de la prima radiodifuzare nu se solicită această autorizare, înregistrarea trebuie distrusă.
(2) În cazul înregistrărilor temporare ale unor opere realizate prin mijloace proprii de organismele de radiodifuziune sau de televiziune pentru propriile emisiuni, conservarea acestor înregistrări în arhivele oficiale este permisă în cazul în care prezintă o valoare documentară deosebită.
Succes în recuperarea sumelor ce vi se cuvin, măi autorilor!
Mihai Bucșa - StudioLegal/05112014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu