Legea nr. 151/2015 a fost publicată în Monitorul
Oficial la data de 26.06.2015 și va intra în vigoare la data de 26.12.2015 iar
avocații Studiolegal pot acorda consultanță și pot reprezenta și asista
debitorii în procedura insolvenței persoanei fizice în vederea finalizării urmăririlor
silite într-o manieră favorabilă atât pentru debitor cât și pentru creditor.
Scopul legii
este instituirea unei proceduri colective pentru redresarea situaţiei
financiare a debitorului persoană fizică, de bună-credinţă, acoperirea într-o
măsură cât mai mare a pasivului acestuia şi descărcarea de datorii. Legea insolvenței persoanelor fizice se adresează persoanelor fizice de bună-credință, ale căror datorii rezultă dintr-o activitate ce are ca scop
satisfacerea unei nevoi personale, cum ar fi restanțele la furnizorii de
utilități, întârzieri la achitarea ratelor bancare contractate pentru achiziția
unui serviciu sau produs personal etc.,
și nu dintr-o afacere ce are ca scop
generarea de profit.
Această lege reglementează trei modalități prin care
insolvența persoanelor fizice va putea fi soluționată, respectiv pe bază de
plan de rambursare a datoriilor, prin lichidare de active sau prin procedura
simplificată.
Avantajele punerii în aplicare a
acestei legi sunt următoarele:
-
dacă sunt
executări silite începute, acestea se suspendă odată cu declanșarea procedurii
de insolvență pentru persoanele fizice;
-
se
stopează acumularea de dobânzi și penalități pentru întârzierea la plată;
-
sunt
protejate persoanele fizice, debitori de bună credință;
-
toate
creanțele devin lichide și exigibile;
-
toate
actele unilaterale ale debitorului nu mai produc efecte;
-
se
asigură un echilibru între interesele debitorilor, persoane fizice, și cele ale
creditorilor.
Principiile avute în vedere de lege:
1.
acordarea unei şanse debitorilor de
bună-credinţă de redresare a situaţiei financiare, prin intermediul unui plan de rambursare a datoriilor;
2.
facilitarea negocierii/renegocierii amiabile a creanţelor şi a încheierii unui
acord al creditorilor cu debitorul asupra planului de rambursare a datoriilor;
3.
sprijinirea ieşirii din starea de
insolvenţă a debitorului, inclusiv prin descărcarea de datorii, în condiţiile
legii, într-un mod sistematic şi raţional, astfel încât debitorul să fie
motivat să facă eforturi pentru a desfăşura activităţi generatoare de venituri,
să fie facilitată reinserţia acestuia în mediul social şi contribuţia sa la
viaţa economică a comunităţii, conform cu nivelul de pregătire profesională şi
experienţa acumulată;
4.
maximizarea, printr-o procedură
colectivă, a gradului de recuperare a creanţelor şi a gradului de valorificare
a activelor, atunci când este cazul;
5.
asigurarea, în cadrul procedurii
colective, a unui tratament echitabil al creditorilor şi a unui tratament egal
pentru creditorii de acelaşi rang;
6.
recunoaşterea drepturilor existente
ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a creanţelor, având la
bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile;
7.
asigurarea unor proceduri de
insolvenţă eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare şi
derulare a procedurii într-un termen rezonabil, într-o manieră obiectivă şi
imparţială, cu minimum de costuri pentru creditori, debitori, instituţii şi
autorităţi publice, precum şi pentru orice alte entităţi implicate;
8.
asigurarea unui grad ridicat de
transparenţă şi previzibilitate în procedură, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi cu protejarea
datelor cu caracter personal.
Legea stabilește și categoria bunurilor care nu pot fi urmărite,
printre care: bunurile
de uz personal sau casnic, inclusiv mobilierul, necesare debitorului şi
familiei sale pentru un trai rezonabil, dar fără ca valoarea fiecăruia să
depăşească 5.000 de lei; un vehicul, dacă acesta este în mod indispensabil
necesar debitorului şi familiei sale inclusiv pentru deplasarea de la/către
locul de muncă şi care valorează cel mult 5.000 de euro, iar costul dobândirii
sale nu face obiectul unei creanţe împotriva averii debitorului; alimentele
necesare debitorului şi persoanelor aflate în întreţinerea sa pe durata
desfăşurării procedurii; bunurile care servesc la exercitarea ocupaţiei sau
profesiei debitorului.
Obligaţii
excluse sunt următoarele obligaţii ale debitorului care nu pot fi
supuse unor măsuri de eşalonare, reducere ori ştergere în cadrul procedurilor
prevăzute de această lege:
a) obligaţiile
legale sau convenţionale de întreţinere, ultimele neputând depăşi un prag de 5
salarii medii pe an;
Insolvenţă debitorului se prezumă atunci când
acesta, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenţei, nu a
plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori. Prezumţia este relativă.
Valoare-prag reprezintă cuantumul minim
al datoriilor scadente ale debitorului necesar pentru a putea fi introdusă
cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a
datoriilor sau a procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active,
aceasta fiind de 15 salarii minime pe
economie (nu se menționează în lege dacă
este vorba de valoarea netă sau brută).
Procedurile
prevăzute de lege nu sunt aplicabile debitorului:
a) în
cazul căruia a fost închisă, din motive ce îi sunt imputabile, o procedură de
insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, o procedură judiciară de
insolvenţă prin lichidare de active sau o procedură simplificată de insolvenţă
cu mai puţin de 5 ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a
procedurii insolvenţei;
b) care
a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune
fiscală, a unei infracţiuni de fals sau a unei infracţiuni intenţionate contra
patrimoniului prin nesocotirea încrederii;
d) care,
deşi apt de muncă şi fără un loc de muncă ori alte surse de venit, nu a depus
diligenţa rezonabilă necesară pentru a-şi găsi un loc de muncă sau care a
refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus ori o altă activitate
aducătoare de venit;
e) care
a acumulat datorii noi, prin cheltuieli voluptuare în timp ce ştia sau ar fi
trebuit să ştie că este în stare de insolvenţă;
f) care
a determinat sau a înlesnit ajungerea în stare de insolvenţă, cu intenţie sau
din culpă gravă.
Debitorul aflat în stare de insolvenţă
are următoarele variante pentru
deschiderea procedurii insolvenței:
- poate depune la comisia de insolvenţă o cerere de deschidere a
procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor. Cererea
este un formular tip și legea stabilește concret ce elemente trebuie să
conțină. De asemenea legea stabilește și actele care trebuie anexate acestei
cereri. Comisia admite în principiu cererea sau o respinge, iar decizia comisie
poate fi contestată la judecătorie, hotărârea în prima instanță putând fi
atacată cu apel la tribunal. În termen de 30 de zile de la publicarea notificării prin
care administratorul aduce la cunoștință începerea procedurii în Buletinul
procedurilor de insolvenţă creditorii transmit administratorului procedurii o
informare cu privire la cuantumul şi tipul creanţei, o evaluare a bunului
grevat de o cauză de preferinţă, dacă creditorul dispune de o astfel de
evaluare, estimând şi măsurile de restructurare a creanţei pe care le-ar putea
accepta. Administratorul și debitorul fac un plan de rambursare pe 5 ani
care trebuie aprobat de creditori sau confirmat de instanță în cazul votului
negativ al creditorilor.
- în
cazul în care debitorul consideră că situaţia sa financiară este iremediabil
compromisă şi un plan de rambursare a datoriilor nu poate fi elaborat şi pus în
executare, acesta poate solicita direct
instanţei judecătoreşti competente deschiderea procedurii judiciare de
insolvenţă prin lichidare de active. Și creditorii pot solicita deschiderea procedurii de
lichidare de active, în cazul în care procedura pe bază de plan nu poate fi
dusă la îndeplinire. În urma deschiderii procedurii, lichidatorul notifică creditorii pentru
a transmite, în termen de 30 de zile de la primirea notificării, o informare cu
privire la cuantumul creanţei, valoarea de piaţă a bunului grevat de cauze de
preferinţă, dacă este cazul, şi, dacă creditorul dispune de o evaluare a
bunului. Lichidatorul va efectua, în termen de 30 de zile de la data deschiderii
procedurii, inventarul bunurilor din averea debitorului, inclusiv al
drepturilor de creanţă ale debitorului şi al unor drepturi reale, altele decât
dreptul de proprietate, pe care debitorul le deţine asupra bunurilor altor
persoane. În vederea satisfacerii
creanţelor creditorilor, lichidatorul procedurii valorifică toate bunurile
urmăribile ale debitorului. În cazul în care, deşi au fost efectuate toate
demersurile prevăzute de lege, lichidatorul procedurii nu a reuşit să
valorifice un bun urmăribil într-un termen de 2 ani de la momentul efectuării
inventarului și întocmirii tabelului definitiv, acesta îi notifică pe creditori
despre aceasta, în vederea exercitării opţiunii de a dobândi proprietatea
bunului în contul creanţei (darea în
plată specială).
-
debitorul care îndeplineşte condiţiile de la art. 65 (cuantumul total al
obligaţiilor sale este de cel mult 10 salarii minime pe economie, nu are bunuri sau venituri urmăribile, are peste vârsta standard de pensionare sau şi-a
pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă) depune la comisia de insolvenţă o cerere de
aplicare a procedurii simplificate de insolvenţă. Comisia de insolvenţă,
analizând cererea debitorului şi actele depuse în susţinerea acesteia, dacă
apreciază că debitorul întruneşte condiţiile prevăzute de lege, sesizează
instanţa competentă în vederea constatării îndeplinirii condiţiilor pentru
aplicarea procedurii simplificate de insolvenţă.
Probleme ce
pot fi ridicate de aplicarea legii:
-
comisiile
de insolvență nu au în componența lor reprezentanți ai creditorilor sau
creditori;
-
încălcarea dreptului de liber acces la instanță pentru că aceste comisii de
insolvență exercită unele atribuții de competența instanțelor de judecată;
-
tratamentul discreționar între
avocații și notarii care trebuie să urmeze o procedură specială pentru a fi
incluși pe lista administratorilor judiciari, și practicienii în insolvență sau
executorii judecătorești cu vechime mai mare de cinci ani, care vor fi incluși
automat pe această listă;
Ultima etapă a procedurilor:
eliberarea de datoriile reziduale
În cazul debitorului ce a fost supus
unei proceduri de insolvenţă pe bază de
plan de rambursare a datoriilor sau unei proceduri simplificate de insolvenţă,
în termen de 60 de zile de la emiterea deciziei de închidere a procedurii,
debitorul poate formula o cerere de eliberare de datoriile reziduale. În baza cererii debitorului instanţa dispune
eliberarea debitorului de datoriile reziduale, constând în valoarea creanţelor
ce depăşeşte cota de acoperire convenită prin planul de rambursare. Sentinţa se comunică debitorului şi creditorilor
şi poate fi atacată cu apel la tribunal.
După închiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active
debitorul va continua să facă plăţi către creditori în proporţia din veniturile
urmăribile stabilită de instanţă sau, după caz, de comisia de insolvenţă. Dacă după un an de la data închiderii procedurii,
debitorul a acoperit o cotă de cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor,
instanţa, la cererea debitorului, poate dispune eliberarea de datorii. Dacă după 3 ani de la data închiderii procedurii,
debitorul a acoperit cel puţin 40% din valoarea creanţelor, instanţa, poate
dispune eliberarea de datorii. Dacă, cu toate
diligenţele sale, debitorul nu a reuşit să acopere cel puţin cota de 40% din
valoarea creanţelor, instanţa, la cererea debitorului, poate dispune eliberarea
de datorii numai după trecerea unui termen de 5 ani de la închiderea
procedurii.
Red. StudioLegal - Av. D.I./2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu