La data de 21.07.2015 C.E.D.O. a
soluționat Cauza Satakunnan
Markkinapörssi și Satamedia c. Republicii Finlanda
constatând că față de cele două societăți din Finlanda nu s-a încălcat art. 10
din Convenție care reglementează libertatea de exprimare dar că față de ele s-a
încălcat art. 6 din Convenție care reglementează dreptul la un proces
echitabil. Curtea a obligat Finlanda la plata către cele două societăți a sumei
de 9.500 euro cu titlu de despăgubiri.
Vă vom prezenta pe scurt situația de
fapt și considerentele Curții:
Cererea a fost adresată către C.E.D.O.
de două societăți finlandeze, Satakunnan
Markkinapörssi Oy și Satamedia Oy în anul 2012. Prin cererea lor cele două
societăți au susținut faptul că le-a fost încălcat dreptul la liberă exprimare,
că procedurile interne au avut o durată excesivă și că au fost discriminate
față de alte ziare din Finlanda.
Satakunnan
Markkinapörssi Oy a publicat
în ziarul pe care îl deținea informații cu privire la veniturile și bunurile
impozabile ale persoanelor fizice din Finlanda, informații obținute dintr-un
registru public reglementat de legea finlandeză. În anul 2002 a publicat aceste
informații cu privire la 1,2 milioane de cetățeni finlandezi care reprezenta o
treime din peroanele impozabile din Finlanda.
A doua societate, Satamedia Oy, împreună cu o companie de telefonie, a
introdus o aplicație prin SMS în anul 2003 care transmitea, la solicitarea
oricărei persoane, informații fiscale cu privire la persoane fizice. Aplicația
utiliza o bază de date realizată cu informații care deja erau publicate în ziar
de către prima societate. Din 2006 a doua societate a început publicarea unui
ziar propriu.
În
anul 2004 Consiliul pentru protecția datelor a solicitat Curții Administrative
de la Helsinki să interzică celor două societăți să proceseze datele fiscale în
modul și la nivelul excesiv din anul 2002 și să interzică transmiterea acestor
date prin SMS. Curtea Administrativă a respins cererea considerând că
procesarea acestor date se face în scop jurnalistic, derogare prevăzută de
Directiva 95/46/EC. Împotriva acestei decizii Consiliul pentru protecția
datelor a făcut apel la Curtea Administrativă Supremă care a suspendat procesul
și a introdus o întrebare preliminară la C.J.U.E.
C.J.U.E.
a considerat că trebuie să existe un echilibru între dreptul la liberă
exprimare și dreptul la viață privată. Curtea Administrativă Supremă, pe baza
soluției date de C.J.U.E., a considerat că este necesară o interpretare în
linii mari a dreptului la liberă exprimare cum ar fi cazul jurnalismului. În concluzie, Curtea Supremă a considerat
că publicarea întregii baze de bate obținută în scop jurnalistic nu poate fi
considerată activitate jurnalistică.
Ulterior hotărârii preliminare a
C.J.U.E.,
în noiembrie 2009, Consiliul finlandez pentru protecția datelor a interzis
celor două societăţi, Satakunnan Markkinapörssi și Satamedia, să utilizeze
datele fiscale în modalitatea efectuată în 2002 şi să le comunice prin SMS. Din
toamna anului 2009, revista nu a mai apărut, iar serviciul prin SMS a fost
întrerupt. În urma deciziei Consiliului de protecţie a datelor, cele două
societăți au solicitat opinia acestuia cu privire la condițiile în care ar
putea continua publicarea datelor fiscale ale persoanelor fizice cel puțin şi
în ce măsură. În răspunsul său, Consiliul
pentru protecția datelor a precizat că cele două societăți nu aveau dreptul
legal de a menține baza lor de date și nici dreptul de a o publica.
Această decizie a fost
atacată de cele două societăți și după epuizarea căilor interne au introdus
cerere la C.E.D.O.
C.E.D.O.
a considerat că interdicția emisă de Consiliul finlandez pentru protecția
datelor nu a împiedicat societățile să publice datele fiscale ca atare. Cu
toate acestea, le-a interzis colectarea, salvarea și prelucrarea acestor date
într-o mare măsură. Urmarea acestei decizii, o parte esențială a informațiilor
publicate anterior în revista Veropörssi și prin serviciul de SMS nu mai putea
fi publicată.
Curtea
a considerat că datele publicate și furnizate prin SMS erau publice, aceste
date nu au fost obținute prin încălcarea legii, datele erau reale, nemodificate
de cele două societăți, datale priveau atât persoane fizice publice cât și
persoane fizice obișnuite. Singura problemă care trebuie analizată este numărul
mare de date publicate și transmise prin SMS.
Astfel,
publicare unui număr atât de mare de informații cu privire la veniturile și
bunurile impozabile ale persoanelor fizice nu reprezintă în concret jurnalism
ci prelucrare de date cu caracter personal, activitate pentru care cele două
societăți nu erau autorizate.
Curtea
a considerat că instanțele judecătorești naționale au reuşit să obţină un
echilibru corect între interesele concurente în joc iar deciziile interne luate
au protejat dreptul la viață privată a cetățenilor finlandezi și nu au dus la
imposibilitatea celor două societăți de a mai publica astfel de informații, ci
doar au limitat activitatea lor și nu au avut ca și consecință discriminarea
celor două societăți.
Red. Av. D.I./15.09.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu