Prospături legislative: Legea privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte profesioniști și/sau autorități contractante (72/2013)

Referitor la: Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante

În data de 05.04.2013 a intrat în vigoare Legea nr. 72/2013 cu privire la măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante şi se aplică doar contractelor încheiate după intrarea în vigoare a acestei legi, cu excepţia normelor care stabilesc sancţiunile pentru clauzele abuzive.

Dispoziţiile din această lege specială se completează cu dispoziţiile Noului Cod de Procedură Civilă care reglementează procedura Ordonanţei de plată de drept comun în art. 1017 – 1024 NCPC.

Regulile stabilite în relaţiile dintre profesionişti şi dintre profesionişti şi autorităţile contractante, care diferă de cele prevăzute în procedura generală din NCPC sunt următoarele:

1.                             Obiectul contractelor care reprezintă temei pentru accesarea acestei proceduri derogatorii trebuie să fie furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii, inclusiv proiectarea şi execuţia lucrărilor publice, a clădirilor şi a lucrărilor de construcţii civile, spre deosebire de Procedura ordonanţei de plată de drept comun.

2.                            Nu sunt incluse în sfera de aplicare a procedurii speciale creanţele care fac obiectul unui mandat ad-hoc, spre deosebire de Procedura ordonanţei de plată de drept comun care nu prevede această excepţie.

3.                            Art. 3 din lege, prin care este abrogat art. 1017 alin. 2) punctele 1 şi 2, stabileşte faptul că în contractele încheiate între profesionişti, dacă termenul de plată nu este prevăzut în contract, dobânda penalizatoare curge de la următoarele termene:

   a) după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei altei asemenea cereri echivalente de plată;

   b) dacă data primirii facturii ori a unei cereri echivalente de plată este incertă sau anterioară primirii bunurilor sau prestării serviciilor, după 30 de zile calendaristice de la recepţia mărfurilor sau prestarea serviciilor;

4.                           Nivelul dobânzii legale penalizatoare, în cazul contractelor încheiate între profesionişti în care aceştia nu au stabilit nivelul ei, conform Legii nr. 72 din 2013, se va calcula potrivit art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale.

5.          Art. 7 din Legea nr. 72 din 2013 reglementează termenul contractul de plată pentru care stabileşte următoarele reguli speciale în cazul contractelor încheiate între profesionişti:

-       termenul de plată nu poate fi mai mare de 60 de zile calendaristice. Prin excepţie, părţile pot stipula în contract un termen de plată mai mare, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă;

-       părţile pot conveni efectuarea plăţii în mod eşalonat;

-       părţile nu pot conveni cu privire la data emiterii/primirii facturii; orice clauză prin care se stipulează un termen de emitere/primire a facturii este lovită de nulitate absolută.

Procedura Ordonanţei de plată de drept comun nu prevede reguli cu privire la termenul de plată pe care îl pot satbili părţile.

6.          Art. 10 din Legea nr. 72 din 2013 a introdus noţiunea de daune – interese minimale care reprezintă echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 40 de euro şi care nu este prevăzută în cadrul procedurii Ordonanţei de plată de drept comun. Creditorul are dreptul de a solicita deitorului această sumă în cazul în care acesta întârzie efectuarea plăţii. 

7.          În capitolul V din Legea nr. 72 din 2013 sunt reglementate noţiunile de clauză abuzivă şi practică abuzivă în contractele încheiate între profesionişti şi între profesionişti şi autorităţi contractante, noţiune care nu este analizată în cadrul procedurii Ordonanţei de plată de drept comun.

Astfel,  practica sau clauza contractuală prin care se stabileşte în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul, termenul de plată, nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor-interese suplimentare este considerată abuzivă.

Natura abuzivă a unei clauze este stabilită de instanţa de judecată în baza criteriilor satbilite la art. 13 din Legea nr. 72 din 2013, însă există şi următoarele clauze calificate de lege ca fiind abuzive, conform art. 14 din Legea nr. 72 din 2013:

   a) clauza care exclude posibilitatea aplicării de dobânzi penalizatoare sau care stabileşte dobânzi penalizatoare inferioare dobânzii legale penalizatoare;

   b) clauza care fixează o obligaţie de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor;

   c) clauza care prevede un termen mai mare de la care creanţa produce dobânzi decât cel prevăzut la art. art. 3 alin. 3) sau, după caz, la art. 6 şi art. 7 alin. 1);

   d) clauza care fixează, în contractele dintre profesionişti şi autorităţi contractante, un termen de plată mai mare decât cel prevăzut la art. 7 alin. (1);

   e) clauza care elimină posibilitatea plăţii de daune-interese suplimentare;

   f) clauza care stabileşte un termen pentru emiterea/primirea facturii.

Clauzele abuzive sunt lovite de nulitate absolută, iar răspunderea patrimonială pentru prejudiciile cauzate de clauzele şi practicile abuzive este atrasă potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009.

StudioLegal/16.05.2013