În
ultimul timp pentru numeroase companii se dispune deschiderea procedurii de
insolvență. Aceste companii au calitatea de angajatori și noua lege a
insolvenței, nr. 85/2014 reglementează o modalitate de desfacere/denunțare a
contractului individual de muncă separată față de cele prevăzute de Codul
muncii.
Conform
art. 123 Legea 85/2014 “după data
deschiderii procedurii de insolvență, desfacerea contractelor individuale de
muncă ale personalului debitorului se va putea face de urgenţă de către
administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. Administratorul
judiciar/Lichidatorul judiciar va acorda
personalului concediat doar termenul legal de preaviz. În cazul în care
sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 53/2003 -Codul
muncii, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte concedierea
colectivă, termenele prevăzute de art. 71 şi art. 72 alin. (1) din Legea nr. 53/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se reduc la jumătate.”
Toate
beneficiile acordate de un angajator angajatului în cazul concedierii conform Codului muncii
sunt eliminate în cazul deschiderii procedurii de insolvență, cu excepția
termenului de preaviz. De asemenea această concediere se realizează de urgență
în vederea eficientizării procedurii de insolvență și atingerii scopului
acesteia, respectiv acoperirea datoriilor pe care angajatorul le are față de
creditorii săi, fără a proteja și drepturile legale ale angajaților cum ar fi
compensațiile (art. 69 alin. 2) lit. f) Codul muncii).
Considerăm
că în practică este necesar ca administratorul judiciar/lichidatorul judiciar
să realizeze procedura de concediere și având în vedere drepturile angajaților,
conform dispozițiilor din Codul muncii, pentru a evita orice încălcare a
drepturilor patrimoniale ale salariaților pentru că în baza contractului
individual de muncă aceștia sunt titulari au unor creanțe față de societatea
angajatoare care trebuie valorificate, neputând fi evitate plata unor
compensații pentru desfacerea contractului de muncă doar prin simpla concediere
de urgență în baza art. 123 Legea 85/2014. În caz contrar există riscul de a se
naște litigii de dreptul muncii în cursul oricărei proceduri de insolvență
realizate în conformitate cu Legea 85/2014. De asemenea angajatul are dreptul
și la despăgubiri pentru denunțarea unilaterală a contractului, ceea ce
presupune că în cazul neplății unor compensații acesta se poate adresa
instanței cu o acțiune în despăgubiri.
Nu
trebuie însă ignorate dispozițiile art. 60 alin. 2) Codul muncii care prevede
faptul că interdicțiile de concediere prevăzute la alin. 1) din același articol
nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a
reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului, în condiţiile legii.
În această procedură de urgență nu trebuie
îndeplinită obligația de propunere a altor locuri vacante și nu trebuie
respectate dispozițiile care reglementează conţinutul deciziei de încetare şi
motivarea acesteia, ci doar termenul de preaziv.
În concuzie, se stabilește prin art. 123 Legea 85/2014 o
derogare implictă de la dispozițiile Codului muncii cu privire la procedura de
concediere iar justificarea acestei derogări se face pe baza situației concrete
a angajatorului care se află în procedura de insolvență. Procedura este una
simplificată dar care trebuie să aibă în vedere și respectarea drepturilor
angajaților pentru a evita acțiunile în despăgubiri pe care aceștia le pot
introduce.
Red. StudioLegal/Av. D.I./24.07.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu