Băncile scapă de contractele de credit și recuperatorii
de creanțe se îmbogățesc
În practică băncile vând
creanțele pe care le au față de împrumutați către diferite firme care ulterior
încep executarea silită a contractelor de credit.
Contractul de credit bancar este titlu executoriu conform legii și banca nu trebuie să obțină
nicio hotărâre judecătorească împotriva împrumutaților pentru sumele datorate.
Acesta este aspectul de care au profitat în ultimii ani persoanele juridice
care au ca obiect de activitate cumpărarea creanțelor de la bănci și executarea
silită a împrumutaților.
Contestația la executare
Acest abuz poate fi
stopat prin contestarea la instanță a executării silite realizată de
recuperatorii de creanțe. Șansele de câștig ale împrumutaților în astfel de
acțiuni au crescut ca urmare a pronunțării unor hotărâri în favoarea
împrumutaților și ca urmare a emiterii Deciziei nr. 3/2014 de către Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Deși, prin această decizie, instanța supremă nu a stabilit în concret faptul că cei care preiau creanțele
de la bănci nu au dreptul să pună direct în executare contractele de credit, ea
conține argumente în favoarea împrumutaților.
În baza acestei decizii
instanțele de judecată pot admite contestațiile la executare prin care se
contestă dreptul persoanelor juridice care au cumpărat creanțele de la bănci de
a pune direct în executare contractele de credit încheiare de împrumutați cu
băncile.
Aspecte utile din Decizia Înaltei Curți de Casație
și Justiție:
-
atunci când
creditorul care solicită încuviințarea executării silite a unui contract de
credit este cesionarul (ca urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanță
cu instituția de credit), cererea de încuviințare a executării silite trebuie
respinsă ca neîntemeiată;
-
legiuitorul a
înțeles să confere caracter de titlu executoriu contractului de credit în considerarea persoanei creditorului,
respectiv a instituţiei de credit care acordă împrumutul bancar;
-
pentru interpretarea corectă a prevederilor legale în vederea
soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite, este necesar a se
realiza analiza de conţinut a normelor care guvernează regimul juridic al
cesiunii de creanţă, în corelare cu cele care instituie caracterul de titlu executoriu
contractelor de credit;
Instanțele nu pot admite
automat contestațiile la executare formulate în baza acestor argumente dar pot
analiza situația și din punct de vedere al faptului că prin cesiune contractul
nu mai reprezintă titlu executoriu în raport cu recuperatorii de creanțe.
În acest sens s-a
pronunțat și Tribunalul Cluj:
-
contractul de cesiune de creanţe
şi înscrisul sub semnătură privată denumit „Angajament de plată a creanţei” nu
constituie titluri executorii, deoarece legea nu le conferă acest caracter.
-
cu
privire la problema de drept dedusă judecăţii Tribunalul reține că aceasta este
aceea dacă acel caracter de titlu executoriu al contractului de credit se
apreciază exclusiv în persoana instituţiei bancare şi a debitorului împrumutat
sau se aplică şi cesionarului în cazul cesiunii de creanţă a contractului de
credit;
-
asupra acestei probleme de drept, în
opinia acestei instanțe, atunci când creditorul care solicită executarea silită
a unui contract de credit este creditorul cesionar în urma încheierii unei
cesiuni de creanţă cu instituţia de credit, executarea silită este lipsită de
un titlu executoriu;
-
în
argumentarea acestei opinii, se reţine că, potrivit art. 120 din O.U.G.
99/2006 contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau
personală, încheiate de instituţiile de credit constituie titluri executorii;
-
aşadar,
valoarea de titlu executoriu al unui înscris, altul decât o hotărâre
judecătorească, trebuie expres statuată de legiuitor;
-
însă,
ca instrument juridic care conferă calitatea de creditor al obligaţiei
pecuniare, contractul de cesiune de creanţă nu are natura juridică a unui
contract de garanţie; ca urmare, nu se poate extrapola caracterul de titlu
executoriu prevăzut de art. 120 din O.U.G. 99/2006 în privinţa contractului de
cesiune de creanţă;
-
este greşit a interpreta că transferul creanţei implică şi
transmiterea valorii sale de titlu executoriu, întrucât caracterul de titlu
executoriu al creanţei nu este un accesoriu al dreptului cedat, ci un atribut
pe care legiuitorul l-a prevăzut expres sau nu pentru acest contract; în cazul
cesiunii de creanţă nu a fost prevăzut în mod expres acest caracter;
-
cesiunea de creanţă reprezintă, pe de altă parte, un contract
de sine stătător, care poate comporta transformări în planul întinderii
dreptului de creanţă şi care poate fi şi trebuie să fie, la rândul său, supus
analizei judecătorului în ceea ce priveşte întinderea creanţei pretinse pe
calea unei acţiuni de drept comun, debitorul cedat având, la rândul său,
posibilitatea invocării unor apărări, precum inopozabilitatea cesiunii de
creanţă, aspecte care privesc fondul dreptului, iar ulterior obţinerii unui
titlu executoriu, cesionarul creditor se poate adresa executorului judecătoresc
în vederea executării silite;
În cazul în care se
începe executarea silită de către altă entitate decât banca cu care ați încheiat
contractul de credit este necesară și utilă contestarea acestei executări
silite pentru a împiedica abuzurile realizate de recuperatorii de credite. StudioLegal poate oferi consultanță
juridică și reprezentare în astfel de litigii și ne puteți contacta la tel.:
0744632262/0751308185 sau mail: office@studiolegal.ro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu