În cazul unor contracte de credit care
cuprind clauze abuzive se poate face contestație la executare în vederea
constatării nulității absolute a acestor clauze cu scopul de a reduce suma
pentru care s-a început executarea silită. În acest tip de contestații la
executare de cele mai multe ori banca invocă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la titlu iar instanțele
încă nu au un punct de vedere comun cu privire la admiterea sau respingerea
excepției.
În vederea respingerii acestei excepții se
poate invoca faptul că doar art. 712
alin. 2) teza I Cod proc. civ. este aplicabil în aceste tipuri de acțiuni,
teza a II-a, invocată de bancă, stabilind o excepţie care nu este aplicabilă,
având în vedere că face referire la “o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui”. Obiectul unor astfel de acțiuni este
constatarea nulităţii clauzelor abuzive din contractul de credit bancar, ceea
ce înseamnă că aceste clauze rămân fără efect şi nu are ca obiect desfiinţarea
titlului executoriu.
În
numeroase speţe instanţele naţionale și cele internaționale au admis contestaţii la
executare ce au ca obiect constatarea nulităţii absolute a clauzelor
contractuale din contractul
ce reprezintă titlu executoriu şi pentru care s-a început executarea silită.
-
Dosar nr. 50054/299/2012 – Judecătoria Sector 1 Bucureşti – Hotărâre din 19.07.2013 – „Admite în parte contestaţia la executare formulată
de contestatori în contradictoriu cu Banca Millennium S.A. Constată că pct. 3.3 din contractul de credit nr. 0807300116 din
22.08.2008 referitor la comisionul de acordare a facilităţii constituie clauză
abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 Legea 193 din 2000 privind clauzele
abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori şi
anulează această clauză. Anulează în
parte toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 451
din 2012 pentru suma de 4752 CHF, reprezentând comisionul de acordare a
facilităţii.”
În principal trebuie să avem în vedere faptul,
că un contract de credit cu clauze abuzive, nu este un titlu executoriu cert, aspect omis de instanţele de
încuviinţare a executărilor, dat fiind volumul foarte mare de cereri de
executare.
-
Cauza C‑415/11 Mohamed Aziz împotriva Caixa
d’Estalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa): “Curtea a
subliniat deja de mai multe ori că instanța
națională este obligată să analizeze din oficiu caracterul abuziv al unei
clauze contractuale care se încadrează în domeniul de aplicare al
directivei și, prin aceasta, să suplinească dezechilibrul existent între
consumator sau vânzător și furnizor, de îndată ce dispune de elementele de
drept și de fapt necesare în acest scop (Hotărârile citate anterior Pannon GSM,
punctele 31 și 32, precum și Banco Español de Crédito, punctele 42 și 43).
Astfel, statuând
cu privire la o cerere de decizie preliminară introdusă de o instanță națională
sesizată în cadrul unei proceduri
contradictorii inițiate în urma opoziției formulate de un consumator împotriva
unei somații de plată, Curtea a stabilit că această instanță trebuie să dispună
din oficiu măsuri de cercetare judecătorească pentru a stabili dacă o clauză
prin care se atribuie competență jurisdicțională teritorială exclusivă, care
figurează într‑un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un
consumator, intră în domeniul de aplicare al directivei și, în caz afirmativ,
trebuie să aprecieze din oficiu eventualul caracter abuziv al unei astfel de
clauze (Hotărârea din 9 noiembrie 2010, VB Pénzügyi Lízing, C‑137/08, Rep.,
p. I‑10847, punctul 56).
În această
privință, trebuie să se constate că, în lipsa armonizării mecanismelor
naționale de executare silită, modalitățile de punere în aplicare a motivelor
de contestație admisibile în cadrul unei proceduri de executare ipotecară și a
puterilor conferite instanței de fond, competentă să analizeze legalitatea
clauzelor contractuale în temeiul cărora a fost stabilit titlul executoriu,
sunt reglementate de ordinea juridică internă a statelor membre în temeiul
principiului autonomiei procedurale a acestora din urmă, cu condiția însă ca
acestea să nu fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor situații
similare supuse dreptului intern (principiul echivalenței) și să nu facă
imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor
conferite consumatorilor de dreptul Uniunii (principiul efectivității) (a se
vedea în acest sens Hotărârea din 26 octombrie 2006, Mostaza Claro, C‑168/05,
Rec., p. I‑10421, punctul 24, și Hotărârea din 6 octombrie 2009, Asturcom
Telecomunicaciones, C‑40/08, Rep., p. I‑9579, punctul 38).
În speță, reiese din dosarul prezentat Curții că, în sensul
articolului 695 din Codul de procedură civilă, în procedurile de executare
ipotecară, contestația debitorului
urmărit nu este admisibilă decât dacă se întemeiază pe încetarea garanției sau stingerea obligației de garantare,
pe o eroare săvârșită cu ocazia
determinării sumei exigibile, atunci când creanța garantată
constă în soldul care determină închiderea unui cont între creditorul urmăritor
și debitorul urmărit, ori pe existența unei alte ipoteci sau a altor drepturi de gaj înscrise anterior
sarcinii care stă la baza declanșării procedurii.
Conform
articolului 698 din Codul de procedură civilă, orice alte acțiuni care pot fi formulate de debitor, inclusiv cele care privesc
anularea titlului executoriu ori scadența, caracterul
cert, stingerea sau cuantumul datoriei, se soluționează în cadrul
unei proceduri corespunzătoare acelor motive, fără a avea drept efect
suspendarea sau împiedicarea procedurii de executare prevăzute de capitolul
respectiv. În aceste condiții, trebuie să se
constate că reglementarea spaniolă în discuție în litigiul
principal nu este conformă cu principiul efectivității, întrucât face imposibilă sau excesiv de dificilă, în cadrul
procedurilor de executare ipotecară inițiate de vânzători
sau de furnizori în care consumatorii sunt debitori urmăriți, aplicarea protecției pe care
directiva urmărește să o confere
acestora din urmă.
Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993
privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie
interpretată în sensul că se opune reglementării unui stat membru, precum cea
în discuție în litigiul
principal, care, în condițiile în care nu
prevede, în cadrul unei proceduri de executare ipotecară, motive de contestație întemeiate pe caracterul abuziv al unei clauze
contractuale care constituie temeiul titlului executoriu, nu permite instanței sesizate cu procedura de fond, competentă să
aprecieze caracterul abuziv al unei asemenea clauze, să adopte măsuri
provizorii, printre care în special suspendarea procedurii de executare menționate, atunci când adoptarea acestor măsuri este
necesară pentru garantarea deplinei eficacități a deciziei sale finale.”
Ar
fi contrar dreptului la apărare dacă
am considera că pe calea unei contestaţii la executare nu s-ar putea invoca
motive de nulitate absolută a clauzelor existente în titlul executoriu care stă
la baza executării silite care se atacă.
-
Dosar nr. 45095/299/2013 – Judecătoria Sector 1 Bucureşti – Încheierea din 15.09.2014 –
În
susținerea respingerii excepției inadmisibilității contestației la executare în
temeiul art. 712 alin. 2) Cod proc. civ. se poate menționa faptul că Legea
193/2000 privind clauzele abuzive din contactele încheiate între profesioniști
și consumatori nu reglementează o cale procesuală specifică pentru desființarea
clauzelor abuzive constatate. Astfel, persoanele prejudiciate pot adresa,
potrivit art. 9 din această lege, o sesizare reprezentanților înputerniciți ai
Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sau specialiștilor
autorizați ai altor organe ale administrației publice, însă rămâne la
latitudinea acestora ca în urma verificărilor efectuate să sesizeze instanța de
judecată pentru modificarea respectivelor contracte, prin eliminarea clauzelor
abuzive. Nu este reglementat așadar prin aceste dispoziții accesul direct al
consumatorului la o procedură de judecată pentru a obține desființarea
clauzelor abuzive. Pe de altă parte dispozițiile art. 14 Legea 193/2000 trimit consumatorii
prejudiciați prin contractele încheiate cu încălcarea prevederilor legii la
organele judecătorești competente potrivit Codului civil și ale Codului de
procedură civilă, fără a prevedea o cale specifică în sensul legii.
Conceput și redactat StudioLegal/ Av. D.I./2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu