Sinteză legislativă și jurisprudențială (februarie 2015 - restant)

 

1. ORDINUL preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 4 din 4 februarie 2015 privind aprobarea Regulamentului de emitere a certificatelor verzi - M. Of. Nr. 118 din data de 16 februarie 2015.

2. ORDINUL nr. 360 din 6 februarie 2015 privind completarea anexei la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.289/2010 pentru aprobarea Procedurii privind emiterea şi comunicarea unor acte administrative pentru debitorii care înregistrează obligaţii fiscale restante sub o anumită limită - M. Of. Nr. 120 din data de 16 februarie 2015.

Noile modificări se referă la faptul că nu se emit decizii referitoare la obligaţiile de plată accesorii pentru categoriile de contribuabili, în cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale accesorii (majorări de întârziere/dobânzi şi penalităţi de întârziere) nu depăşeşte 40 lei.

De asemenea, nu se emit somaţii şi titluri executorii în cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale neachitate nu depăşeşte 40 lei.

Prin excepţie, la cererea contribuabilului sau în alte situaţii prevăzute de lege, organul fiscal va emite aceste acte administrative.

3. ORDINUL nr. 7 din 11 februarie 2015 privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea veniturilor reglementate unitare şi a veniturilor totale unitare aferente activităţii de furnizare reglementată şi de aprobare a preţurilor reglementate în sectorul gazelor naturale, pentru anul 2015 - M. Of. Nr. 121 din data de 17 februarie 2015.

4. ORDINUL Ministrului Sănătăţii nr. 146 din 11 februarie 2015 privind aprobarea implementării Mecanismului de feedback al pacientului în spitalele publice - M. Of. Nr. 122 din data de 17 februarie 2015.

Începând cu data de 17 februarie 2015, pacienții internați în spitalele publice vor putea înregistra opiniile privind calitatea serviciilor oferite în cadrul unităților sanitare, prin completarea unui chestionar de feedback. De asemenea, aceștia pot înregistra sesizări și prin intermediul unui formular online, pus la dispoziție pe site-ul propriu al fiecărui spital public.

Mecanismul de feedback al pacientului reprezintă ansamblul de măsuri şi de proceduri care au drept obiectiv creşterea gradului de încredere a pacienţilor în serviciile medicale oferite în cadrul spitalelor publice prin analiza feedbackului pacienţilor cu privire la calitatea serviciilor oferite, a gradului de respectare a drepturilor şi obligaţiilor atât de către pacienţi, cât şi de cadrele medico-sanitare. Mecanismul include şi o componentă de gestionare a sesizărilor ce privesc incidente de etică petrecute în unitatea sanitară prin intermediul Consiliului de etică.

Mecanismul de feedback oferă un instrument de protejare a imaginii publice a personalului medico-sanitar și a unei unități medicale față de diferite forme de abuz și cadrul legislativ necesar pentru a diferenția situațiile de malpraxis de cele legate de nerespectarea normelor etice/deontologice în practica medical.

Acest mecanism cuprinde următoarele măsuri:

a)înregistrarea opiniilor pacienţilor internaţi privind calitatea serviciilor oferite în cadrul unităţii sanitare, prin completarea directă a Chestionarului de feedback al pacientului;

b)înregistrarea sesizărilor electronice referitoare la calitatea serviciilor oferite şi la integritatea personalului unităţii sanitare în/din cadrul unităţii sanitare, prin completarea formularului de sesizare online;

c)analiza punctelor de vedere şi a sesizărilor primite de la pacienţi de către consiliile de etică din componenţa unităţii sanitare;

d)redactarea de avize de etică şi de hotărâri de către membrii consiliilor de etică şi comunicarea acestora către persoanele care au formulat sesizările şi către instituţiile relevante, după caz;

e)evaluarea gradului de satisfacţie a pacienţilor referitor la calitatea serviciilor oferite în cadrul unităţii sanitare prin intermediul rapoartelor periodice de activitate ale Consiliului de etică;

f)evaluarea gradului de respectare a drepturilor şi obligaţiilor pacienţilor şi ale cadrelor medico-sanitare, în cadrul unităţii sanitare, prin intermediul rapoartelor periodice de activitate ale Consiliului de etică;

g)evaluarea calităţii serviciilor medicale şi a gradului de respectare a drepturilor şi obligaţiilor pacienţilor şi ale cadrelor medico-sanitare, în cadrul sistemului public de sănătate, prin intermediul rapoartelor periodice întocmite la nivel judeţean de către responsabilii desemnaţi din cadrul direcţiilor de sănătate publică şi de către Compartimentul de integritate din cadrul Ministerului Sănătăţii, la nivel naţional.

Unităţile sanitare din sistemul de sănătate respectă următoarele proceduri:

a)organizează procedura de selecţie a membrilor Consiliului de etică conform prevederilor legale în vigoare;

b)unităţile sanitare pun la dispoziţia pacienţilor chestionarul de evaluare, formularul de sesizare şi asigură publicarea pe site-ul propriu a linkului privind accesul la Formularul de sesizare online a pacienţilor, formular ce va fi disponibil permanent pentru orice persoane interesate;

c)toate chestionarele completate de pacienţi şi toate sesizările primite de către unităţile sanitare sunt înregistrate şi analizate conform atribuţiilor consiliilor de etică prevăzute de legislaţia în vigoare;

d)deciziile şi analizele  realizate de consiliile de etică din cadrul unităţilor sanitare sunt raportate la finalul fiecărui semestru/an către Compartimentul de integritate din cadrul Ministerului Sănătăţii, conform termenelor prevăzute de legislaţia în vigoare.

Rezultatele obţinute din analiza chestionarelor aplicate în unităţile sanitare şi din raportările consiliilor de etică sunt utilizate pentru aprecierea gradului de satisfacţie a pacienţilor şi pentru evaluarea gradului de respectare a drepturilor acestora conferite de legislaţia în vigoare şi în vederea îmbunătăţirii Mecanismului de feedback al pacientului.

Aplicarea metodologiie mecanismului de feedback al pacientului este obligatorie pentru toate unităţile sanitare publice.

5. ORDINUL Ministrului Finanţelor Publice nr. 166 din 17 februarie 2015  pentru aprobarea nivelului accizei specifice la ţigarete - M. Of. Nr. 129 din data de 19 februarie 2015.

Nivelul accizei specifice la ţigarete în perioada 1 aprilie 2015-31 martie 2016 inclusiv este de 314,68 lei/1.000 de ţigarete.

6. ORDINUL ANAF nr. 161 din 17 februarie 2015 pentru modificarea şi completarea Procedurii de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanţă între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi persoanele fizice, aprobată prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.154/2014 - M. Of. Nr. 130 din data de 20 februarie 2015.

7. ORDINUL Ministrului Finanţelor Publice nr. 159 din 16 februarie 2015 pentru stabilirea modelului şi conţinutului anunţului de atenţionare a clienţilor referitor la obligaţia de respectare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale - M. Of. Nr. 131 din data de 20 februarie 2015.

Prezentul ordin aprobă modelul şi conţinutul anunţului de atenţionare a clienţilor referitor la obligaţia de respectare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal.

De la data de 1 martie 2015, operatorii economici care au obligaţia, potrivit legii, de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, afişează anunţul la locul de amplasare a aparatelor de marcat electronice fiscale, în aşa fel încât să fie vizibil clienţilor.

În unităţile de tip restaurant, bar, discotecă, club şi altele asemenea operatorii economici asigură informarea clienţilor şi prin tipărirea anunţului de atenţionare pe prima pagină a meniurilor pe care le pun la dispoziţia acestora ori prin alte mijloace, astfel încât la fiecare masă destinată clienţilor aceştia să aibă permanent posibilitatea de a citi anunţul de atenţionare.

8. ORDINUL Preşedintelui ANAF nr. 467 din 17 februarie 2015 pentru aprobarea Procedurii de administrare şi monitorizare a marilor contribuabili - M. Of. Nr. 134 din data de 23 februarie 2015 şi ORDINUL Preşedintelui ANAF nr. 468 din 17 februarie 2015 pentru aprobarea Procedurii de administrare şi monitorizare a marilor contribuabili - M. Of. Nr. 135 din data de 23 februarie 2015

Prin cele două ordine au fost aprobate procedurile de administrare şi monitorizare a contribuabili mari şi mijlocii de către organele fiscale competente. Au fost stabilite regulile cu privire la: procedura de înregistrare fiscală, obligaţiile declarative fiscale care trebuie depuse de contribuabili, procedura de plată a obligaţiilor fiscale. De asemenea, sunt reglementate următoarele procedure: cele privind inspecţia fiscală şi soluţionarea contestaţiilor, de îndrumare şi asistenţă a contribuabililor, de executare silită şi de monitorizare.

9. DECIZIA  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 7 din 8 decembrie 2014 referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare - M. Of. Nr. 137 din data de 24 februarie 2015.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată asupra existenţei unei jurisprudenţe neunitare în privinţa problemei de drept referitoare la posibilitatea părţii în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru de a supune controlului, în căile de atac de reformare, critici care să vizeze existenţa obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, decurgând din aprecierea caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată. Potrivit art. 18, alin. 2 din L. 146/1997 partea care era nemulţumită de modul în care a fost stabilită taxa judiciară de timbru putea face cerere de reexaminare la aceeaşi instanţă.

Din examenul jurisprudenţei s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept ridicată.

Astfel, unele instanţe de judecată au considerat că cererea de reexaminare este singura cale de atac prin care pot fi cenzurate existenţa şi întinderea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, părţile interesate neavând un drept de opţiune între a formula cerere de reexaminare şi a exercita apel sau recurs, după caz.

Într-o a doua opinie s-a apreciat că instanţa de control judiciar poate analiza criticile de nelegalitate care privesc existenţa obligaţiei de plată a taxei de timbru, chiar dacă partea interesată nu a formulat cerere de reexaminare sau dacă aceasta a fost respinsă, deoarece această procedură are natura juridică a unei căi de atac de retractare.

Înalta Curtea  a statuat că limitarea posibilităţii părţii în sarcina căreia s-a stabilit taxa judiciară de timbru de a contesta caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv prin intermediul cererii de reexaminare nu încalcă dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Această cale de atac permite părţii în sarcina căreia s-a impus obligaţia de timbrare să supună contestaţia sa unei instanţe imparţiale şi independente, care nu trebuie să funcţioneze neapărat la nivelul unei jurisdicţii superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestată.

În concluzie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul căilor de atac de reformare, apelul sau recursul.

10. DECIZIA  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8 din 8 decembrie 2014 referitoare la recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii, republicat), raportat la prevederile art. 76 lit. b) din acelaşi act normativ, respectiv dacă nerespectarea de către angajator a dreptului angajatului la preaviz, în ipotezele prevăzute de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat, constituie un motiv de nulitate a măsurii de concediere şi a deciziei de concediere şi care sunt condiţiile în care intervine nulitatea deciziei de concediere şi a măsurii concedierii pentru omisiunea de a indica în cuprinsul deciziei durata preavizului - M. Of. Nr. 138 din data de 24 februarie 2015.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 78 din Codul Muncii, raportat la prevederile art. 76 lit. b) din acelaşi act normativ, respectiv:

1. Dacă nerespectarea de către angajator a dreptului angajatului la preaviz, în ipotezele prevăzute de art. 75 alin. (1) din Codul Muncii, constituie un motiv de nulitate a măsurii de concediere şi a deciziei de concediere

şi

2. Care sunt condiţiile în care intervine nulitatea deciziei de concediere şi a măsurii concedierii pentru omisiunea de a indica în cuprinsul deciziei durata preavizului.

Cu privire la prima problemă s-au conturat două opinii în practica judecătorească: o primă opinie în care s-a considerat că nu intervine sancţiunea nulităţii deciziei de concediere, însă angajatul are dreptul la despăgubiri, iar, într-o a doua opinie, s-a apreciat că în cazul în care angajatorul nu respectă dreptul la preaviz al angajatului intervine sancţiunea nulităţii deciziei de concediere.

Înalta Curte a decis că au procedat în mod corect instanţele care au considerat că în acest caz intervine sancţiunea nulităţii absolute a concedierii şi a deciziei prin care se dispune măsura de încetare a contractului individual de muncă.  Reglementarea preavizului constituie o garanţie a dreptului la muncă şi a stabilităţii în muncă, de vreme ce, pe durata preavizului, drepturile şi obligaţiile părţilor din contractul individual de muncă rămân neschimbate. Prin urmare, dreptul la preaviz este conceput şi ca un instrument de apărare a angajatului faţă de efectele negative ale încetării contractului său de muncă, subsumându-se "dreptului la protecţie în caz de concediere". Acordarea termenului de preaviz reprezintă o etapă premergătoare procedurii concedierii, incluzându-se, în consecinţă, în această procedură, iar nerespectarea cerinţei legale imperative în discuţie conduce la aplicarea sancţiunii nulităţii absolute a concedierii, la cererea angajatului.

Referitor la cea de a doua problemă, învederează că, într-o opinie, s-a reţinut că omisiunea de a indica în cuprinsul deciziei de concediere durata preavizului atrage nulitatea absolută a deciziei, iar, în cea de a doua opinie, s-a susţinut că lipsa indicării duratei preavizului în decizia de concediere nu atrage nulitatea, dacă a fost indicată în alt înscris sau preavizul a fost în mod efectiv acordat şi nu s-a dovedit existenţa unei vătămări.

Decizia de concediere este actul de voinţă unilaterală al angajatorului, act de dreptul muncii, prin care se dispune, în condiţiile legii, încetarea contractului individual de muncă. Omiterea indicării acestui element în cadrul deciziei de concediere nu afectează legalitatea măsurii de concediere înseşi, dacă angajatorul dovedeşte că a respectat condiţia acordării preavizului.

Aşadar, doar neacordarea efectivă a preavizului se sancţionează cu nulitatea absolută, potrivit art. 78 din Codul muncii, republicat, care nu vizează şi conţinutul propriu-zis al actului, sub aspect formal.

În concluzie, lipsa din cuprinsul deciziei de concediere a menţiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sancţionată cu nulitatea deciziei şi a măsurii concedierii atunci când angajatorul face dovada că i-a acordat salariatului preavizul cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin. (1) din Codul Muncii.

11. ORDINUL Ministrului Finanţelor Publice nr. 170 din 17 februarie 2015 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind contabilitatea în partidă simplă - M. Of. Nr. 139 din data de 24 februarie 2015.

12. DECIZIA  Preşedintelui Autoritatii Nationale pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii nr. 158 din 23 februarie 2015 privind obligaţiile de informare a utilizatorilor finali - M. Of. Nr. 146 din data de 27 februarie 2015.

Prezenta decizie stabileşte informaţiile referitoare la accesul şi condiţiile de utilizare a serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului, inclusiv cele referitoare la preţurile şi tarifele aplicabile şi sumele percepute la momentul încetării contractului, modalităţile prin care aceste informaţii vor fi puse la dispoziţia publicului de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

Oferta comercială a furnizorilor va conţine informaţii cu privire la următoarele aspecte: a)denumirea şi caracteristicile fiecărui plan tarifar, cu menţionarea cel puţin a serviciilor de comunicaţii electronice şi a creditului sau a resurselor (minute, SMS-uri, volum de trafic etc.) incluse în planul tarifar respectiv, precum şi a echipamentului inclus, dacă este cazul; extraopţiunile, bonusurile şi discounturile incluse în acel plan tarifar, dacă este cazul;

b)contravaloarea planului tarifar, intervalul de tarifare, precum şi, dacă este cazul, preţul care trebuie plătit pentru echipamentul inclus în pachet şi/sau tariful de închiriere a echipamentului;

c)în cazul serviciilor de acces la internet, valoarea maximă a vitezei de download şi de upload, precum şi valoarea vitezei minime garantate, dacă o astfel de viteză este oferită; în cazul în care viteza minimă nu este garantată, se va preciza acest lucru;

d)informaţii privind existenţa anumitor praguri stabilite de furnizor dincolo de care este limitată sau condiţionată utilizarea resurselor contractate de utilizatorul final, precum şi consecinţele depăşirii acestor limite, dacă este cazul;

e)precizarea dacă există limitări, blocări sau tratamente preferenţiale aplicate anumitor tipuri de trafic sau accesului ori utilizării anumitor servicii, aplicaţii sau conţinut, acolo unde astfel de practici sunt permise de lege; în cazul în care există astfel de practici, un link direct, cu o denumire sugestivă, către informaţiile prevăzute la pct. 12 din anexa nr. 1 lit. A pct. II;

f)durata contractuală sau, după caz, variantele de durate minime contractuale propuse pentru planul tarifar descris, cu trimitere la detaliile referitoare la diferenţele de ofertă pentru fiecare variantă de perioadă minimă prevăzută în anexa nr. 1 lit. A, dacă este cazul; dacă nu există o durată minimă, se va preciza acest lucru.

Furnizorii au obligaţia de a crea şi de a menţine pe propria pagină de internet o secţiune dedicată, care să cuprindă următoarele informaţii:

a)descrierea detaliată a procedurilor de măsurare şi gestionare a traficului utilizate cu caracter temporar şi/sau permanent, pentru a evita congestionarea unor segmente de reţea sau utilizarea acestora la capacitate maximă, a impactului acestor proceduri şi/ori limitări asupra calităţii serviciului;

b)politica de utilizare a serviciilor, dacă este cazul.

Condiţiile şi/sau termenele care afectează oferta comercială vor fi prezentate în acelaşi format, cu aceeaşi culoare, cu caractere de acelaşi tip şi de cel puţin aceeaşi dimensiune ca şi cele utilizate pentru redactarea acesteia.

Decizia stabileşte de asemenea obligaţia furnizării de informaţii clientului de către furnizorul de servicii şi procedura privind soluţionarea reclamaţiilor utilizatorilor finali.

Decizia intră în vigoare la data de 27 iunie 2015.

13. ORDINUL ministrul finanţelor publice nr. 218 din 27 februarie 2015 pentru aprobarea procedurii de sigilare a unităţii operatorului economic pe perioada de suspendare a activităţii, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal - M. Of. Nr. 149 din data de 27 februarie 2015.

Prin acest ordin a fost aprobată procedura de sigilare a operatorilor economici care au încălcat legislaţia referitoare la casele de marcat (de ex. lipsa casei de marcat, nu a fost emis bon fiscal). 

În cazul în care organele de control abilitate dispun măsura suspendării activităţii operatorului economic în punctul de lucru întrucât au fost constatate nereguli cu privire la casele de marcat, acestea procedează şi la sigilarea unităţii.

În situaţiile în care sigilarea unităţii operatorului economic nu poate fi realizată în mod practic, organele de control dispun suspendarea activităţii şi menţionează în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor împrejurările care fac imposibilă aplicarea măsurii sigilării.

În momentul sigilării/desigilării unităţii operatorului economic, organele de control încheie un proces-verbal de sigilare/desigilare. Sigilarea vizează toate căile de acces destinate intrării clienţilor în incinta unităţii operatorului economic.

Concomitent cu sigilarea unităţii, organele de control afişează la loc vizibil un anunţ referitor la suspendarea activităţii operatorului economic:

"ACTIVITATE SUSPENDATĂ DE (Denumire instituţie/ structură) PENTRU NEEMITEREA BONURILOR FISCALE".

Desigilarea unităţii operatorului economic poate avea loc în următoarele situaţii:

a)împlinirea termenului pentru care a fost dispusă suspendarea unităţii;

b)în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii;

c)transferul mărfurilor sau bunurilor din incintă;

d)schimbarea proprietarului sau utilizatorului (chiriaş, comodatar) spaţiului în care se află unitatea;

e)lucrări de reparaţii urgente în incinta unităţii.

În cazurile prevăzute la lit. b) - e) contravenientul are obligaţia de a solicita în scris organului de control care a dispus sigilarea unităţii desigilarea acesteia, ataşând totodată înscrisuri doveditoare.

Desigilarea se realizează în maximum 5 zile de la primirea solicitării.

Red. Cj. M.S.B/StudioLegal/01.04.2015